Comunismul este in deriva. In putine state iubitorii ideilor lui Marx si Engels au inteles sa 
tina pasul cu globalizarea inevitabila, datorata dezvoltarii tehnicii si mobilitatii populatiei. China si poate, cateva state din America Latina, au reusit sa impuna un comunism deschis, adaptabil cerintelor globale. Semne de pierdere a contactului cu lumea, de schizofrenie politica au si moldovenii comunisti condusi de Voronin. Cand tara este una dintre cele mai sarace de pe continent, ei cred ca protestele, inducerea unui mesaj negativ antieuropean si destabilizarea situatiei interne este solutia.
Solutia pentru a ajunge la putere, pentru a pune mana pe fluxul financiar, care trebuie investit in saraca dar frumoasa Republica Moldova. Ultimile actiuni, esuate, ale comunistilor moldoveni dovedesc faptul ca si acolo este nevoie de o schimbare de „cadre“. Batranii, pe care nici perestroika lui Gorbaciov nu i-a reesapat, vor dispare din politica.
Proteste, proteste si iar proteste. Asta doresc Voronin si echipa , începând cu 23 septembrie. Atunci s-a spus ca „numai un protest national pe scara larga, cu participarea a zeci si chiar sute de mii de oameni, este în stare sa impuna, sa erupa abcesul de pe corpul Republicii Moldova. Au anuntat ca vor organiza proteste zilnic, încât poporul sa-si strige pasul fata de „gasca de mitocani” care-i conduce catre Uniunea Europeana. Au fost proteste pe strazile capitalei, dar si prin diferite localitati. Însa manifestatiile la nivel national trâmbitate au fost doar la colt de strada, încheiate eventual, la o cafea. De unde rezulta ca apetittul cetateanului pentru promisiunile si planurile PCRM s-a diminuat întratât, încât putini sunt cei care mai cred în propaganda comunistilor si raspund apelurilor lor disperate la „lupta revolutionara”.
Vladimir Voronin a aratat zilele astea, ca vremurile sale de glorie au trecut, iar acum nu este decât un batrânel care se chinuie sa vorbeasca coerent, se bâlbâie si parca a pierdut legatura cu realitatea. Prezent la „marele miting” din 22 octombrie, el nu a putut sa spuna nimic concret celor adunati, iar presa l-a luat îndelung în derâdere. Dovada ca liderul comunistilor nu a avut doar o ratacire trecatoare sunt interventiile sale de la tribuna Parlamentului, unde îsi mascheaza pierderile de memorie si lipsa de carisma cu numeroase jigniri adresate colegilor sai deputati. Probabil,timpul lui a trecut. Are o vârsta (72 de ani) la care trebuia de mult sa se retraga.
Dar marele ideolog al PCRM, Mark Tkaciuk, ce scuza are atunci când posteaza pe Facebook mesaje antinationale, îndemnând la boicotarea manifestatiei pro-europene din 3 noiembrie, la care orice om cu raspundere civica si simtire patriotica va veni sa sustina viitorul unic si european al tarii?Astel si el în derizoriu si se completeaza tot mai bine cu seful sau. Ce altceva sa întelegem din anuntul sau ca mult trâmbitata revolutie de catifea s-a încheiat, în timp ce venerabilul Voronin anunta ca nici nu a început de facto, „a început doar pregatirea ei”, si ameninta ca protestele vor continua, mai mult, vor lua amploare.
Comportamentul lipsit de logica al comunistilor este pentru oamenii simpli o dovada tot mai mare ca locul lor este la lada de gunoi a istoriei. Asa cum s-a intamplat si cu alti sustinatori ai comunismului, de oriunde, care nu au inteles sa se adapteze. PCRM va mai avea un cuvânt de spus pe scena politica atunci când se va moderniza, va renunta la ideologia stalinista, parasita de peste 20 de ani de toate celelalte partide comuniste din Europa si nu numai.
Astazi, interesul poporului Republicii Moldova – în numele caruia justifica PCRM toata lupta antinationala – este încheierea ACORDULUI DE ASOCIERE cu UE. Poate nu este prea târziu nici pentru comunisti sa se gândeasca la binele acestei tari devenind o opozitie constructiva.
De cand semnarea acordului cu UE a devenit o certitudine, PCRM a lansat o ofensiva a motiunilor de cenzura la adresa Guvernului. Pâna în prezent, doua la numar. Prima, din 17 octombrie, imputa Guvernului lipsa de trasparenta în privinta reducerii cotei statului la Banca de Economii, de la 56%. Urmatoarea urmarea demiterea cabinetului de ministri pentru decizia autoritatilor de instalare pe Nistru a oficiilor teritoriale ale Biroului de Migratiune si Azil. Asa cum era de astepatat, niciuna din actiunile comunistilor nu si-a atins tinta, fiind respinse de Parlament cu o majoritate covârsitoare. De altfel, din rândul PCRM vin semnale ca nici proprii membri nu mai sunt convinsi de corectitudinea, eficienta deciziilor conducerii, dovada ca textul primei motiuni a fost semnat de doar 27 din cei 34 de deputati ai partidului.
În acest context, declaratia lui Iurie Muntean, cum ca formatiunea sa nu va renunta pâna nu vor fi epuizate toate caile legale de demitere a Guvernului, este mai mult decât ilara. Sa ne asteptam la noi motiuni de cenzura? Pentru demiterea unui Guvern care beneficiaza de o majoritate legala clara? Un Guvern care încearca din rasputeri sa recupereze la capitolul reforme, din cauza timpului pierdut multumita crizelor politice declansate cu buna stiinta de PCRM, pentru a bloca procesul de integrare europeana?
Comunstii sunt constienti de faptul ca au mici sanse sa revina la putere, dar profita de vesnicele lacune legislative pentru a perturba activitatea coalitiei la putere, angajata sa implementeze reformele necesare apropierii de UE. Acesta este scopul acestor motiuni de cenzura: împiedicarea programului asumat de Parlament si Guvern, care si-au coordonat agendele chiar înainte de începerea noii sesiuni legislative, pentru a rezona împreuna la nevoile stringente ale societatii. În loc sa avizeze sau sa dezbata noi propuneri de legi, premierul si deputatii sunt blocati sistematic în a justifica în fata comunistilor ceea ce stie oricine cu obstinatie, inclusiv comunistii, motivele unor masuri tintite sa scoata economia din amorteala, sa aduca investitori, sa atraga bani la buget.
PCRM vorbeste despre coruptie, dar uita cine a intarit coruptia in economia tarii. Cât s-au aflat la guvernare, tot ce însemna interese economico-financiare nu misca fara o contributie la buzunarul partidului. Diferenta este ca atunci nu se vorbea despre coruptie pentru ca era protejata. Acum se vorbeste, dar nu despre coruptia în sine, ci despre lupta împotrvia coruptiei. Este o mare diferenta, pe care comunistii se fac ca nu o vad, desi exista. Tot ei vorbesc despre proasta gestionare a situatiei de la Banca de Economii si concesionarea abuziva a Aeroportului International Chisinau. Aflat la guvernare, PCRM a subminat economia nationala cu toate puterile, oferind „partenerului privilegiat” Rusia tot ceea ce putea oferi. De ce? Din teama de a nu fi înlaturat de la putere. Iar acum, în speranta ca Rusia ar mai putea gira actiunile lor antiguvernamentale, Voronin a aplaudat embargoul asupra vinurilor, ca un adevarat sustinator al intereselor nationale ce este. O eroare politica clara, care duce alte deservicii comunistilor.
Dorinta majoritatii populatiei de integrare europeana este un cosmar pentru partidul lui Voronin si, de aceea, nu poate tine cont de vointa populara. Vointa moldovenilor de integrare in UE este totodata si varful de lance al Aliantei care se afla la guvernare. Cu ultimele zvâcniri, comunistii si-au chemat sustinatorii în PMAN, sa arunce cu ocari asupra noastra si a guvernantilor, sa strice un moment de care ar trebui sa ne bucuram cu totii. Acum nu mai e vorba de PCRM, PLDM sau PD, nu mai e vorba despre opozitie si putere, ci despre Republica Moldova si viitorul nostru comun. In Uniunea Europeana.
Comunistii din Republica Moldova au uitat sa se reformeze, au pierdut contactul cu cei care se mai bazeaza pe ideile marxist-leniniste, care au inteles, asa cum a facut si Biserica Romano-Catolica, ca lumea se schimba. Si miscarile politice trebuie sa tina pasul schimbarii, altfel sunt sortite pieirii.
