Motto: „Dumnezeu este Autorul familei si a lasat familii drept model în Sfânta Scriptura, de la care sa învatam.”
Se pune întrebarea daca Biblia mai este de actualitate, atunci când ne vorbeste despre viata de familie. Sunt multe persoane care 
considera ca modelul familiilor expuse în cuprinsul Sfintelor Scripturi apartine altor timpuri si de aceea, nu avem de ce sa îl luam în considerare. Este adevarat ca Biblia a fost scrisa în perioade si epoci caracterizate de alte norme sociale decât cele contemporane, însa problemele fundamentale ale omului sunt aceleasi, iar dificultatile întâmpinate de cei mentionati în Cartea Sfânta ramân identice cu cele ale generatiei prezente.
În sprijinul acestei afirmatii vine si Petru Lascau cu o carte inedita în ceea ce priveste titlul – „Familiile patriarhilor” – însa deosebit de utila, daca facem referire la continutul ei. Autorul ne demonstreaza faptul ca putem extrage învataturi valoroase din experienta familiilor prezentate în cuprinsul Bibliei, cu referinta directa la cele ale câtorva patriarhi.
„Familia mea traieste doar prin harul lui Dumnezeu”
Ca de fiecare data, Petru Lascau ne prezinta motivatia sa în scrierea acestei carti, expunând în mod direct si fara ocolisuri ceea ce l-a determinat sa studieze subiectul familiilor patriarhilor din Vechiul Testament. „Cartea de fata s-a nascut din efortul de a cunoaste destinul mai multor familii din Biblie. Textul sacru prezinta informatii cu privire la acestea si cu siguranta ca Dumnezeu a avut un scop precis cu istoriile acestor familii. Ele au fost alese în mod special pentru mesajul lor, si mai ales pentru crizele prin care au trecut, pentru modul în care au reactionat în momentele de stres. Cu alte cuvinte, istoriile familiilor din Biblie sunt alese de Dumnezeu ca sa faca parte din naratiunea Bibliei, cu scopul precis de a comunica solutii la situatiile pe care le vor parcurge familiile ce vor studia textul sacru.”
În continuare, vorbind despre sine, autorul consemneaza: „În mijlocul acestui studiu pe care l-am sustinut în biserica „Elim” din Phoenix, Arizona, familia mea a fost tinta unui atac nemilos din partea celui rau. Devastat de cele ce s-au petrecut în casa mea, am decis initial ca sunt cea mai nepotrivita persoana pentru a continua un studiu asupra familiei. Mi-am dat seama ca si familia mea traieste doar prin harul lui Dumnezeu si ca am aceeasi responsabilitate sa vorbesc în continuare despre acest subiect. Ceea ce ma califica sa scriu nu este performanta mea si nici a familiei mele, ci este harul si mila lui Dumnezeu, planul Lui pentru viata mea.”
Adam si Eva
Prima familie despre care ni se vorbeste este cea a lui Adam si Eva. Ne putem gândi ca acesti doi oameni au avut ocazia de a fi cele mai fericite persoane din istoria umanitatii. Având în vedere modul în care Dumnezeu a creat lumea si aducerea la existenta a lui Adam, precum si a Evei, se poate spune ca nimic nu oferea o perspectiva mai stralucita decât aceasta, asa cum citim din cartea Genezei, din primele capitole. Totusi, ceea ce a urmat este departe de idealul desavârsirii despre care vorbea Dumnezeu la început, iar criza caderii a facut ca tot ceea ce era bun sa se strice, adaugând necaz si durere si distrugând ceea ce fusese facut curat si sfânt.
Petru Lascau surprinde în mod foarte clar dinamica pacatului care ruineaza si cele mai alese relatii. „Înainte de colapsul moral, mintea trebuie sa fie cucerita. Întotdeauna se întâmpla la fel. Satana va folosi lucrul interzis, facând apel la poftele nesatisfacute, apoi la imaginatie, ca în cele din urma, sa stârneasca un apel la ratiune. Pofta, imaginatia si ratiunea sunt trei jaloane ale drumului care duce spre iad. Satana trebuie sa schimbe conceptele morale asupra pacatului, înainte de a ne convinge sa îl comitem. Virtutea nu va ceda irationalului. Este nevoie de o motivatie rationala a comiterii oricarei faradelegi. Provocata de apetit si sedusa estetic de imaginatie, mintea cedeaza si produce motivatie, creeaza alibiul, scuzele.”
Parinti si copii
Comentând caderea primilor parinti, Petru Lascau trece la copiii acestora, iar depsre Cain ne spune: „Poti sa ai o religie care sa te conduca sa ai fata posomorâta, atunci când nu o practici cum trebuie. Când închinarea nu este adevarata, adica asa cum vrea Dumnezeu, rezultatele vor fi pe masura. Nu numai ca fata îti va fi posomorâta si te vei mânia foarte tare ca jertfa nu îti este primita, dar vei dori sa îl omori pe închinatorul adevarat.” Acest conflict primordial dintre Cain si Abel, intervenit în prima familie de pe pamânt avea sa continue mai departe, prin urmasi. Aceeasi istorie trista se va repeta, reliefând criza începuta atunci când doar Adam si Eva existau pe pamânt.
Poate fi istoria unui esec o relatare a consecintelor nefericite, atunci când alegem sa mergem împotriva vointei lui Dumnezeu? „Cineva spunea ca si cel mai bun tata din univers, adica Dumnezeu, a avut doi copii si acestia au cazut în pacat. Adam si Eva I-au creat necazuri serioase Tatalui lor. Indiferent cât de buni suntem, cât de desavârsiti am fi ca parinti, deciziile în viata le vor lua copiii nostri. E adevarat ca suntem responsabili pâna la o anumita vârsta sa le semanam cuvântul lui Dumnezeu si sa stam în rugaciune înaintea Domnului pentru ei, dar în final, deciziile sunt ale lor. Cred ca decizia lui Cain de a-si omorâ fratele nu poate fi imputata niciodata lui Adam si Evei. Ca parinti ne putem face datoria, dar în ultima instanta, este Dumnezeu si fiecare fiinta umana în parte, care va lua decizia si va suporta consecintele ei.”
Înainte…
O alta familie despre care citim în Sfânta Scriptura si care ne ofera învatatura cu privire la prezent si viitor este cea a lui Noe. Putem distinge viata în familia lui Noe înainte de potop ca fiind concentrata pe misiunea primita de el de la Dumnezeu, de a predica venirea judecatii, construind o corabie care sa reziste potopului nimicitor. „Noe avea un respect deosebit fata de Dumnezeu. El traia o viata plina de piosenie si reverenta fata de Divinitate. El era constient ca ochiul lui Dumnezeu îl vede, urechea Sa îl aude si de aceea, el umbla înaintea lui Dumnezeu plin de o teama sfânta.”
Petru Lascau ne spune: „Noe reuseste o performanta deosebita pe care de regula, noi nu o reusim si anume, el izbuteste sa îsi tina familia alaturi de el. Copiii nu îl abandoneaza nici atunci când el a venit acasa cu o stire neverosimila. Ei stau lânga Noe, asculta de tatal lor, se pun pe lucru si construiesc împreuna corabia. Ei muncesc împreuna si nu e de mirare ca aceasta familie este salvata împreuna de apele potopului. Si tot împreuna, Noe si descendentii lui vor construi o lume noua, nascuta din apele marelui deluviu.”
… si dupa potop
Pe de alta parte, viata de familie a lui Noe dupa potop, lasa mult de dorit, iar faptul ca îl gasim pe Noe cel neprihanit dedându-se la alcoolism se constituie ca un semn clar de disfunctionalitate. „Alcoolismul ca disfunctionalitate a familiei de astazi, face victime mai ales în rândul celor inocenti – copiii familiei. Ceea ce-l caracterizeaza pe alcoolic si pe cei dependenti de diferite substante, de droguri daca vreti, este egoismul, egocentrismul. Obiceiul acesta este distructiv pentru relatiile de familie. Ceea ce domina viata acestui egocentric este minciuna si lipsa de onestitate. Omul devine maestru în înselatorie pentru ca tot timpul trebuie sa acopere ceea ce face.”
Ca urmare a acestei disfunctionalitati în familia lui Noe, se poate urmari dezbinarea si repetarea istoriei triste de dinainte de potop. În ce priveste prima parte a acestei istorii, „familia lui Noe va ramâne pentru noi ca un exemplu de familie biruitoare în marile crize ale vietii. Unitatea ei în vreme de încercare este inspiratoare. Perseverenta unei munci titanice sub calauzirea lui Dumnezeu ne vorbeste si azi de lucrurile marete pe care le putem face împreuna cu Dumnezeu. Familia aceasta ne aminteste ca vom birui si noi doar prin mila si harul divin, nu numai prin priceperea noastra.”
Avraam si Sara
O alta familie pe care Petru Lascau o studiaza este cea lui Avraam si Sara. La început o familie fara copii, ulterior, o familie cu un copil nascut dintr-o relatie neprincipiala, iar apoi o familie unita în jurul copilului promis, pe nume Isaac. Cu adevarat, vedem o istorie vie a unui om al credintei, din care putem distinge foarte multe învataturi de valoare pentru ziua de astazi. „Când citesti aceasta istorie biblica cu de-amanuntul, urmarind verset cu verset, îti dai seama ca toti acesti oameni erau oameni în carne si oase, foarte reali, la fel ca noi, care reactionau la dificultatile vietii foarte asemanator cu noi. De aceea, cred ca Dumnezeu a lasat în grija Duhului Sfânt sa fie scrise aceste istorii, ca noi, cei de astazi, sa învatam din ele si sa nu facem lucrurile pe care ei le-au gresit, iar unde au facut bine sau au nimerit bine, ar trebui sa ne straduim si noi sa facem la fel.”
Lot
Vorbind despre familia lui Avraam, nu putem sa o omitem pe cea a nepotului sau, Lot. În privinta lui Lot, sunt multe de spus si mai ales, despre spiritul sau materialist. Nu întâmplator, când este pus sa aleaga, el da la o parte alte consideratii si fara sa se simta dator lui Avraam, se orienteaza spre bogatie, mergând în Sodoma. Cât despre membri familiei lui Lot, istoria lor e cunoscuta, atât înainte cât si dupa ce judecata lui Dumnezeu a lovit cetatea Sodomei. „Iata câteva lectii pe care ni le poate da istoria caderilor lui Lot. În primul rând, trebuie sa spunem ca pâna si sfintii care au avut parte de un har extraordinar pot cadea în pacat. Toti suntem vulnerabili. Putem sa scapam ca Noe, de apele potopului, dar ne putem înneca într-un pahar de vin. Putem iesi dintr-o Sodoma si Gomora în flacari si sa cadem în pacat prin neveghere, în siguranta unei pesteri. În al doilea rând, este foarte greu sa scapi de efectele raului, atunci când te asociezi cu el. Poti sa iesi foarte usor din Sodoma, dar Sodoma iese foarte greu din tine. Lot a iesit de acolo cu obiceiurile si cu standardul moral scazut, precum si cu doua fete influentate de acea societate corupta.”
Isaac si Rebeca
În continuare, Petru Lascau se opreste asupra familiei lui Isaac si Rebeca. O istorie care începe frumos, dar se termina trist, mai ales când privim ceea ce s-a întâmplat cu cei doi copii ai lor – Iacob si Esau. Nu întotdeauna ceea ce începe bine va continua pe aceeasi nota, mai ales daca nu se vegheaza cu atentie pentru respingerea a ceea ce este rau. „Familia lui Isaac si Rebeca ne prezinta în principal, preocuparea parintilor de a-si vedea copiii împlinindu-si destinul, chemarea vietii. Uneori, cei doi vad lucrul acesta din perspective diferite si astfel, se nasc tensiuni. Zbaterile mamei care ajunge la scheme si tactici cu totul nepotrivite nu sunt altceva decât dorinta arzatoare ca fiii ei sa-si atinga destinul. Inactivitatea si orbirea sotului nu înseamna totusi, ca acesta nu era interesat de acelasi lucru. Se poate spune ca în cele din urma, Isaac si Rebeca si-au împlinit chemarea din partea lui Dumnezeu.”
Iacov
Si bineînteles, ca aceasta carte nu se poate încheia fara a vorbi despre familia lui Iacov. „Una dintre cele mai complexe familii ale Vechiului Testament, nu doar din pricina celor patru sotii, ci si pentru ca cei 12 fii aveau sa devina capii triburilor lui Israel.” În familia lui Iacov, regasim toate tipologiile posibile, precum si toate problemele cu care se poate confrunta o familie. S-ar putea spune ca nu exista vreo problema pe care sa nu o fi experimentat aceasta familie, însa si lectiile pe care le desprindem sunt de mare valoare. „Familia lui Iacov are parte de o viata zbuciumata si tumultoasa, fiind caracterizata de rivalitati si partiniri între neveste, tiitoare si copii. O familie eterogena, prin legaturile fragile dintre copiii de la mai multe neveste. O familie în care patriarhul Iacov poate sa stapâneasca mai usor turmele mari de oi si capre decât pe fiii sai scapati de sub control. O familie care dovedeste înca o data ca în inima unui barbat nu pot avea loc mai multe femei în acelasi timp. Poligamia lui Iacov lasa urme adânci în sufletele ranite si descurajate. Iubirea sa partinitoare, mostenita probabil, din casa tatalui sau, Isaac, seamana ura si rivalitate între copiii sai.”
Însa pe de alta parte, „istoria familiei lui Iacov va ramâne pentru totdeauna un izvor de inspiratie si învatatura pentru fiecare generatie. Dramele traite de aceasta familie numeroasa si diversa ne încurajeaza si astazi cu privire la lectia fundamentala ca totusi, Dumnezeu conduce lumea si în ciuda necazurilor si suferintelor noastre, El ne va ajuta sa ne facem partea în planul Sau cu istoria umanitatii. Lucrarea Sa nu a început cu noi si nu se va termina cu noi, fiindca ea depinde numai de El si nu de noi.”
„Sfânta Scriptura contine raspunsul lui Dumnezeu pentru problemele noastre”
În cele din urma istoria familiilor partriarhilor se constituie ca un prilej de reflectie asupra propriilor noastre familii si asupra conditiei noastre prezente. Problemele cu care ei s-au confruntat sunt în mare masura si ale noastre, iar solutiile pe care le prezinta Sfânta Scriptura sunt astfel, de mare actualitate în a nu repeta în ceea ce ei au gresit si în a urma acolo unde ei au biruit. De aceea, apelul cartii „Familiile patriarhilor” este de a ne apropia de Sfânta Scriptura pentru a primi învatatura la vreme de nevoie si astfel, ne vom alatura autorului în ceea ce el ne spune înca de la începutul cartii: „Eu cred ca Sfânta Scriptura contine raspunsul lui Dumnezeu pentru problemele noastre. Necazul este ca noi nu Îl cautam în Biblie si atunci când dam de o criza, cautam un raspuns în alta parte. Recurgem la Dumnezeu si la Cartea Sa ca o ultima solutie si nu ca la o prima optiune. Nadajduiesc ca vom începe sa vedem Biblia cu alti ochi, daca ne vom lasa calauziti de Domnul sa învatam ceea ce El ne prezinta în cuprinsul Sfintelor Scripturi. Vom vedea ca Dumnezeu este Autorul familei si a lasat familii drept model în Sfânta Scriptura, de la care sa învatam.”
Fie ca si noi sa învatam din istoria familiilor patriarhilor si sa citim cu atentie cartea pe care Petru Lascau ne-o pune la dispozitie, îngemanând deopotriva, cunoasterea Sfintelor Scripturi si propria sa experienta de viata. În felul acesta, vom sti sa depasim obstacolele prezente si sa ne ancoram cu putere în planul Sau.
