Scris de Valentin Vasilescu
Din surse, nu chiar anonime, s-a aflat ca în 2004, Rusia era dispusa sa-i ofere României transferul tehnologic necesar revitalizarii industriei de Aparare, în schimbul mentinerii statutului de tara neutra, declara Valentin Vasilescu, pilot de aviatie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.
Primul punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea uzinei de avioane de la Craiova si a fabricii de motoare de aviatie Turbomecanica. Concernul MiG era dispus sa asigure modernizarea la fabrica de la Craiova a celor 18 MiG-29 A/B românesti la un standard peste MiG-29M care oricum era superior lui MiG-29 Sniper.
MiG-29K/KUB pe care îl ofereau rusii este echipat cu motoare mai economice si mai puternice decât MiG-29 A/B si dispune de radarul Phazotron Zhuk, superior radarului APG-68(V)2, de pe vechile F-16 block 15 portugheze care vor intra în dotarea armatei române în 2017. Rusia a mai sugerat României ca era de acord ca România sa construiasca la Craiova cel putin înca 100 de noi avioane MiG-29 K/KUB pentru a înzestra bazele aeriene de la Craiova, Timisoara, Deveselu, Ianca si Mihail Kogalniceanu care au si fost ulterior desfiintate ca urmare a intrarii României în NATO.
Daca Ion Iliescu si guvernul PSD de la acea data ar fi acceptat propunerea, livrarea de tabla de dur aluminiu din care sunt realizate avioanele (la care pretul la nivel mondial a crescut în 2003 cu 50%), nu s-ar mai ajuns la privatizarea combinatului Alro Slatina în 2005 si la scandalul de trafic de influenta, de care a fost acuzata tripleta prezidentiala Basescu-Udrea-Cocos din 2006. Practic, România ar fi avut în 2017, în loc de 12 avioane multirol vechi de peste 30 de ani, un numar de zece ori mai mare, majoritatea cu vârsta sub 10 ani si fabricate în România.
Al doilea punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea Întreprinderii de productie si reparatii a tehnicii de rachete Crîngu lui Bot (azi ELMEC Ploiesti). Aceasta avea în productia de serie copii ale rachetele aer-aer sovietice: A-90 (dupa RS-2 US), A-91 (dupa R-3 S) si A-911 (dupa R-23 T). Rusii erau dispusi la punctul 2.1 al listei sa transfere fabricii de rachete românesti tehnologia necesara producerii celei mai moderne variante de înarmare a MiG-29 M, adica racheta aer-aer R-77RVV-AE (bataie 100-120 km), supranumita de occidentali Amraamski.
Rusii stiau ca la Crîngu lui Bot s-au mai produs si rachete sol-aer portabile CA-94/95 (copii ale 9K32M Strela-2M) create în 1971, rachete antitanc dirijate prin fir 9 M 14-M (Maliutka M2T) din 1964 si un numar redus de rachete aer-sol A-921 (Kh-23M) aparute în 1973, motiv pentru care s-au aratat dispusi sa ofere la punctul 2.2 al listei tehnologia fabricarii celor mai moderne rachete sol-aer: 9K338 Igla-S, rezistente la contramasuri electronice si prevazute cu sisteme de vedere pe timp de noapte. Precum si la punctul 2.3 al listei, a celor antitanc dirijate pe fascicol laser 9A4172 Vikhr. Primul sistem de rachete (Igla-S), având o raza de actiune si o înaltime maxima de 6.000 m, ar fi permis înlocuirea subunitatilor de mitraliere AA de tip MR-4 cal. 14,5 mm, de artilerie AA cal. 30 mm si de rachete AA de tip CA-94/95 din compunera brigazilor si diviziilor trupelor de uscat. Aceeasi racheta Igla-S putea înlocui si bateriile de artilerie AA cal.37 si 57 mm care apara bazele aeriene si pe cele navale. În ceea ce priveste racheta antitanc Vikhr, cu bataia maxima de 10 km, ea ar fi înzestrat companiile antitanc ale brigazilor de infanterie si mecanizate, fiind utilizate si de catre elicopterului IAR-330 Socat, atât împotriva tancurilor cât si ca rachete aer-aer.
Rusia oferea la punctul 2.4 al listei si tehnologia rachetelor Kh-35 Uran, supranumite de occidentali Harpoonski pentru asemanarea lor cu AGM-84 Harpoon. Kh-35 are o raza de actiune de 130 km, putând fi acrosate de MiG-29M si folosite la atacarea tintelor terestre sau navale. Ele ar fi putut înzestra astfel si bateriile divizionului 160 de coasta, existente în zonele: 2 Mai-Agigea si Constanta-Capul Midia, desfiintate în perioada 2001-2003, ca urmare a retragerii din dotare a vechilor tunuri sovietice KS-30 cal. 130 mm, cu bataia de 24 km.
Aceeasi racheta Kh-35, care echipeaza distrugatorul Smetlivâi din flota rusa a Marii Negre, putea înlocui vechile rachete P-21/ P-22 (bataie maxima 80 km) de pe cele 6 corvete purtatoare de rachete din clasele Tarantul si Osa-1 si de pe distrugatorul Marasesti. Alte patru corvete cu un deplasament de 1.600 t, din clasa amiral Petre Barbuneanu, puteaz fi înarmate, la santierele navale de la Mangalia, cu aceleasi rachete anti-nava Kh-35, fara a mai fi nevoie de achizitionarea de la fier vechi a celor doua fregate britanice neînarmate, din clasa Type 22.
Ce ar fi câstigat România daca ar fi dat curs ofertei Rusiei? În primul rînd, sporirea capacitatii de aparare a tarii prin introducerea de tehnica moderna, fabricata în România, a carei valoare de piata ar fi fost de peste 7 miliarde de euro. Si ar fi economisit alte 7 miliarde de euro, cheltuiti cu mentinerea trupelor de ocupatie românesti în Irak si Afganistan, precum si pierduti la „poker” de Basescu în 2005, când a decis radierea a 85% din datoria de peste 2 miliarde de euro, pe care Irakul o avea de înapoiat României. Dar si prin pastrarea în structura operativa a armatei a 5.000-10.000 de excelenti ingineri, tehnicieni militari, piloti, navigatori, ofiteri de comanda, subofiteri si maistri militari. Apoi, s-ar fi creat 10.000 de noi locuri de munca, în special în industria de aparare, specialistii acestia cu înalta calificare putând fi lua parte si la repararea si întretinerea tehnicii de lupta.
Ce a câstigat România refuzîndu-i pe rusi si intrând în NATO? Ceea ce a vazut orice român urmarind parada militara de la 1 Decembrie si citind Carta Alba a Apararii: 60% din echipamentele armatei române sunt nefunctionale, capacitatea de lupta este la un nivel critic, nivelul de instruire a militarilor este foarte slab, structura de forte dezechilibrata si sistemul de comanda depasit. Am înteles dintr-un interviu recent al excelentei sale Duane C. Butcher, însarcinat cu afaceri ad-interim al ambasadei SUA la Bucuresti, ca situatia armatei române prezentata de Carta Alba a Apararii trebuie vazuta ca un progres foarte solid al relatiilor româno-americane si ca ca din punctul de vedere al SUA, parteneriatul militar merge mai bine chiar decât ar fi putut spera.
http://adevarul.ro/news/politica/duane-butcher-bucuresti-1_52922d97c7b855ff56335273/index.html
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_12_01/Cum-ar-fi-putut-sa-arate-azi-armata-romana-9526/
Poze MApN, cu dotarea de care beneficiaza acum Armata Romana
