Razboiul Israel-Gaza si adevarul pe care nu-l veti vedea pe ecrane tv



Scris de SHLOMO JOSEFSOHN      

Cu cât s-a prelungit durata razboiului Israel-Gaza iar luptele continuau, cu atât mai mult am asistat la faptul ca ecranele de televiziune din întreaga lume continuau sa prezinte scene si imagini dificile de distrugere a caselor  si a cladirilor din Gaza, ca un rezultat de bombe Israeliene, schlomoimagini cu morti si raniti, inclusiv copii, si o populatie care fuge din zonele de lupta, fiind speriata si îngrozita.                                                     Într-adevar, astfel de scene sunt grele  pentru a le viziona, si, bineînteles, oricine cu o constiinta si cu sentimente normale devine foarte emotionat vazând scenele de sângerare si de morti si raniti în zonele de lupta, precum si suferintele mari provocate de acest razboi populatiei civile din Fâsia Gaza. Din nefericire însa, ecranele de televiziune din întreaga lume s-au concentrat, în special, numai în descrierea greutatilor si a suferintei populatiei din Fâsia  Gaza, dar, în acelasi timp, este izbitor faptul ca acele ecrane n-au gasit de cuviinta sa arate lumii întregi, de asemenea, suferinta si greutatile cu care se confrunta poporul Israelian, în urma miilor de rachete si de bombe lansate, în mod neîncetat, din Fâsia Gaza de grupurile teroriste islamice radicale, Hamas si Jihadul Islamic, spre centrele cele mai mari de populatie din Israel.

Pentru un motiv prejudecat si binecunoscut, aceste ecrane TV nu vor arata telespectatorilor pe cei care au fost omorati sau raniti în Israel, sau pe sutele de oameni din populatia civila din Israel care sufera de anxietate, si nici pagubele imense de proprietate cauzate acestei populatii isrealiane ca urmare a lansarilor masive de rachete si de bombe, sa nu mai vorbim de mortii si de ranitii în rândul soldatilor israelieni, în decursul luptei lor împotriva acelor grupuri teroriste islamice radicale.

Selectia efectuata în mod deliberat la imaginile ecranate în cadrul acelor emisiuni TV, în ceea ce priveste evenimentele care au avut loc în decursul razboiului actual, si asimetria inadecvata care a fost exercitata  referitoare la agresori (teroristii din Gaza) comparativ cu                                                                                                                                   victimele atacului lor (Israelienii) dovedesc din nou  ipocrizia lumii în care traim,
care opereaza în functie de interesele si de considerentele lor înguste si egoiste.  Ca atare,  chiar si în actualul razboi  acea lume ipocrita a dovedit  înca o data , ca ea nu are nici un interes în difuzarea adevarului în ceea ce priveste conflictul Israelo- Palestinian, si cu atât mai mult – în evidentierea pozitiei juste a Israelului în acest conflict complicat.

                                                                                                                                          Oricine familiarizat cu poporul evreu stie bine, ca acest popor a acordat întotdeauna prioritate la sfintenia vietii si a valorilor umane, cele mai înaltate si cele mai sublime, aceste valori superioare  fiind aspirate din Iudaism  si fiind exercitate în învatamântul general evreiesc si , în special ,  în educatia evreiasca.   Prin aceeasi ordine de idei , deasemenea , si superioritatea morala,  bine recunoscuta în lume,  a Armatei Israeliene se bazeaza pe aceleasi valori evreiesti sublime, acest nivel moral al Armatei fiind cel mai înalt posibil, nu numai în comparatie cu nivelul moral inferior al grupurilor teroriste, împotriva carora Armata Israeliana se lupta în Gaza ( Ei, de fapt nu au nicio valoare de moralitate, sa nu mai vorbim de viata umana) dar, chiar si în comparatie cu nivelul moral al armatelor altor tari din lume.  Dincolo de orice îndoiala,  ar trebui sa ne fie clar tuturor, ca nu exista niciun evreu din lume care ar binevoi uciderea de oameni nevinovati si copii – nici macar în timpul unui razboi.

Realitatea trista a dovedit ca multi telespectatori din întreaga lume, care au fost expusi în timpul razboiului actual la acele scene si imagini dificile prezentate la ecranele de televiziune, au fost socati profund în sufletele lor, asa fiind firea omului.  Ca atare ,  acele scene si imagini dificile s-au gravat în mintea acelor telespectatori si i-au  afectat.  Având în vedere intensitatea evenimentelor si emotia profunda pe care le-au cuprins, vazând în fata lor numai durere si suferinta ,  e foarte natural ca acei telespectatori îsi pierd capacitatea, fizica si mentala, de a analiza faptele în mod logic si rational si de a ajunge la radacina evenimentelor, pentru a pune întrebarea unica:  cum  s-au întâmplat lucrurile, si cine este de vina la cauzarea lor?

Telespectatorii, de asemenea, si-au pus  întrebarea: cum se face, ca în razboiul actual, ecranele TV arata putine victime si pagube din partea Israeliana, în timp ce din partea Palestiniana sunt prezentate multe victime si o distrugere mare de case?   In opinea acelor telespectatori, existenta acestei disproportie  extrema, în ceea ce priveste daunele provocate la ambele parti demonstreaza, în mod clar, ca partea Israeliana este cea vinovata deoarece ea a fost acea care, prin lipsa ei de proportionalitate referitoare la actiunile militare executate de  ea în Fâsia Gaza, s-a cauzat o cantitate de victime si o masa de distrugeri mult mai mari la partea Palestiniana.   În acest sens, acei telespectatori au ajuns chiar la concluzii incorecte  numai pe baza acelor scene si imagini aratate pe ecranele de televiziune, neavând în plus nicio data suplimentara reala,  pe baza careia  se poate ajunge la concluziile potrivite.

Se pare, în acelasi timp, ca acei telespectatori nu doresc de fapt sa afle adevarul cu privire la contextul si la motivele reale, care stau la baza izbucnirii razboiului actual între Israel si grupurile teroriste islamice radicale din Fâsia Gaza (Hamas si Jihadul Islamic), astfel încât, în prealabil, ei prefera, mai degraba, sa puna vina,  pentru cauzarea acelor scene si imagini dificile, pe partea cea mai puternica în ecuatie, adica pe Israelieni, fara a avea în posesia lor  cunostinte întemeiate  sau o baza solida, care ar fi în stare de a justifica impunerea vinovatiei din partea lor pe umerii Israelienilor.

Cel mai rau dintre toate este însa  faptul  ca mai exista înca persoane pe pamântul nostru care ar echivala activitatile militare executate de Armata Israeliana în Fâsia Gaza cu actiunile întreprinse de catre Hitler în timpul Holocaustului, fara a întelege de fapt deloc sensul grav si implicatile serioase ale acestor lucruri.

Ca atare, în urma lucrurilor descrise mai sus si luând în considerare atmosfera ostila care s-a creat în lume în zilele de astazi, în mod nedreptatit, contra actiunilor militare executate de Israel în Fâsia Gaza, am considerat ca este foarte necesar de a compune acest articol, în care voi încerca sa pun lucrurile la punct si sa dovedesc, atât cititorilor acestui articol cât si acelor telespectatori mentionati mai sus, bazându-ma pe argumente întemeiate si pe date reale care sunt sustinute de probe, un adevar Israelian necunoscut, pe care nu-l veti putea auzi sau viziona pe ecranele Tv.

La data de 11 septembrie 2005, Israel a realizat – ca urmare a unei decizii unilaterale a ei  si ulterior faptului în care, în august 2005, si-a retras toate asezarile evreiesti care existau pâna în acel moment pe teritoriul Fâsiei Gaza – o retragere completa din tot teritoriul Fâsiei Gaza, pe care-l capturase din Egipt în 1967 în timpul „Razboiului de Sase Zile”.  Zonele evacuate au fost preluate de palestinieni, acestia fiind , din acel moment, preocupati de a manifesta în fata lumii un eroism extraordinar din partea lor si o mare victorie, toate acestea fiind însotite de o mare celebrare care a avut loc pe ruinele asezarilor evreiesti evacuate din Fâsia Gaza.

Dupa ce „praful” acelei mari celebrari s-a dispersat în aer,  la scurt timp dupa aceea, si anume de-a lungul anilor 2006 si 2007, au izbucnit ciocniri violente între miscarile Palestiniene Hamas si Fatah în Fâsia Gaza.   Aceste confruntari s-au încheiat cu victoria miscarii Hamas care, între 12 si 14 iunie 2007 , a preluat puterea pe întreaga Fâsie Gaza, ca urmare a faptului ca Brigazile de Hamas ( Izz al- din al-Qassam,) care sunt forta operationala a Hamasului, au utilizat arme de foc si au ucis pe activistii Fatah cu scopul de a reusi sa ocupe toate institutiile guvernamentale si toate zonele din Fâsia Gaza.  Ca raspuns, la 14 iunie 2007, Autoritatea Palestiniana, în frunte cu presedintele Mahmoud Abbas, au demis guvernul de unitate îfiintat între Fatah si Hamas, în timp ce fortele de securitate Palestiniene aflate sub comanda lui Fatah au început sa aresteze membri ai Hamasului, preluând astfel în mâinile lor  toate  institutiile Autoritatii Palestiniene în Iudeea si Samaria.

În scopul de a întelege mai bine lucrurile  pe care le voi descrie mai jos, ar trebui sa trecem acum la un alt aspect important, care de fapt a fost tratat de mine într-un alt articol publicat recent.

În ultimii ani, lumea a fost constienta de existenta si de întarirea grupurilor teroriste islamice, extremiste si fanatice, care au evoluat în tarile Arabe musulmane, si care au fost capabile de a trimite arme lungi în alte tari din lume, fiintând prin aceasta un impact global semnificativ.  Proeminente si bine cunoscute printre acestia sunt :   „Al Qaeda”, „Daas” „,” Salafi „, „Fratia Musulmana” „,” Hezbollah „, etc.   În afara de acestia, mai exista si alte multe grupuri islamiste radicale .  Acele grupuri islamiste radicale de mai sus apartin la doua clase islamiste principale – „Sunna ” si” sia „,  care sunt deja implicate între ele intr-un razboi religios prelungit, care poate fi caracterizat ca brutal, sângeros si fara restrictii, în câteva  tari arabe musulmane (cum ar fi de exemplu, Siria, Iraq, Libia, etc), lasând zeci de mii de victime situati în sângele lor pe strazile din orase si in regiunile de lupta. Ca de exemplu , în Razboiul din Siria, în decursul caruia  se desfasoara de mult timp lupte înversunate între grupurile islamiste: sia, Alaweii si sunnii, nicio parte nu cruta adversarul, utilizând orice mijloace posibile pentru al învinge.  De altfel, stim cu totii ca în timpul acestui razboi Siria a folosit arme chimice sau biologice, iar aviatia sa a lansat din  cer barili de combustibil spre acele grupuri rebele islamice extremiste care lupta împotriva presedintelui Siriei, Assad.   Chiar în Iraq, cum ar fi în Siria, am asistat în ultimul timp la aparitia unor grupuri teroriste islamice radicale „Daas”, care s-au dovedit foarte puternice si foarte fanatice si care în urma  luptelor înversunate exercitate de ele  au reusit sa ocupe zone intregi ale acelei tari destramata, Iraq.

În ciuda diferitelor diferente care exista între grupurile islamice radicale, diferente care se refera,  în principiu, la modul de punere în aplicare a Islamului în societate si multe alte subiecte, care nu sunt preocuparea acestui articol, toate aceste grupuri islamice radicale au un comun, prin care toate  intentioneaza sa stabileasca în toata lumea o unica guvernare globala, care se va baza pe valorile si pe practicile religiei islamice („saria”), astfel încât oricine care nu este de religie a Islamului (inclusiv crestinii si evreii) – si ca atare sunt considerati „necredinciosi” – împotriva lor ar trebui sa se înceapa un razboi religios sfânt ” Jihad”, pentru exterminarea de „necredinciosi”, cu conditia ca acestia ar fi de acord sa se converteasca la religia islamica.

Extremismul si fanatismul acelor grupuri teroriste islamice sunt coplesitoare si fara compromisuri, astfel încât realizarea obiectivului lor de guvernamânt global de genul „Califat islamic” este considerata ca scopul lor final si universal, indiferent de frontiere si de tarile existente.  Chiar în zilele de astazi suntem deja martori la existenta acelui razboi „jihad” care are loc în Iraq, din partea grupuriilor  teroriste  islamice radicale „Daas” împotriva crestinilor din acea tara. Aceeasi ostilitate profunda împotriva crestinilor este reflectata si în alte tari arabe, în care extremismul islamic si fanatismul au avut o prindere ferma.

Sa  ne întoarcem acum la subiectul nostru.   Miscarea Hamas , care sta  la putere în Gaza , apartine de clasa islamica „sunna” si este o parte integranta a grupului islamic radical „Fratia Musulmana”.  Ca atare, Hamas este o miscare terorista islamica radicala, exact ca fanatica sa mama „Fratia Musulmana”. În  conventia sa,  Hamas promite distrugerea Israelului si a evreilor care traiesc si care locuiesc în ea. Pentru a atinge acest obiectiv, Hamas s-a înarmat de la cap pâna în picioare, armele si munitia toata fiind obtinute de la tarile arabe ostile Israelului  si introduse prin multele tuneluri subterane sapate între Gaza si peninsula Egipteana Sinai..

Pe lânga acesti , timp de multi ani, tarile arabe bogate în petrol (Iran, Siria,Qatar) au injectat sume imense de fonduri pentru Hamas, atât pentru armamentul Hamasului cât si pentru a ajuta populatia din Fâsia Gaza, care este aproximativ de 1,8 milioane de persoane.  Dar , în loc ca aceste fonduri trimise în Fâsia Gaza  sa fie utilizate astfel cum se prevede, în scopul de reconstructie, dezvoltare economica si reabilitarea taberelor ale multor refugiati care locuiesc în Fâsia Gaza înca din timpul în care Fâsia Gaza era sub controlul Egiptului, si chiar cu mult înainte, Hamas a preferat sa sacrifice toate nevoile populatiei din Fâsia Gaza , în favoarea satisfacerii nevoilor sale militare de înarmare împotriva Israelului.  Astfel, Hamas a preluat toate fondurile si imensele sume de bani, atât acele injectate de tarile arabe, cât si acele primite ca ajutor umanitar din alte tari, subordonându-le  în beneficiul nevoilor sale militare de rachete, mortiere, bombe, arme, munitii si echipament militar de orice tip, precum si pentru pregatirea unei retele elaborate si ramificate de nenumarate tuneluri subterane,  care au fost, printre altele, construite cu cimentul si cu betonul care au fost trimise la Gaza din Israel, pentru a asigura cerintele de constructie ale  populatiei din Fâsia Gaza.

Unele dintre aceste tuneluri au fost sapate cu o intentie initiala de a fi folosite ca tuneluri „tactice ” cu scopul de a proteja conexiunea dintre celulele teroriste în sine si conducerea lor militara, si – în caz de atac asupra lor de catre Armata Israeliana – pentru o evadare secreta si protejata a teroristilor înspre  labirintul interior, care a fost costruit  în asa fel încât sa permita o iesire secreta si brusca a teroristilor, prin diverse arbori de iesire, pe teritoriul Fâsiei Gaza, pentru a ataca prin surpridere si în conditii de siguranta pe inamicul Israelian.

Alte tuneluri au fost sapate cu o intentie initiala de a fi folosite ca tuneluri de
„ofensiva „, si au fost destinate pentru a surprinde inamicul Israelian.  Aceste tuneluri au fost sapate la o mare adâncime (aproximativ 25 – 30 de metri în pamânt), din teritoriul Fâsiei Gaza înspre teritoriul Israelian apropiat de  frontiera cu Fâsia Gaza, în apropierea asezarilor evreiesti civile existente.  Iesirea dintr-un arbore de tunel de „ofensiva” nu a fost excavata  înca, asa ca Israelienii n-ar fi putut sti localizarea tunelului.  Saparea tunelului în sine a fost realizata pâna la o distanta scurta de la iesirea din ea pe teritoriul Israelian. În acest fel, o celula terorista care ar fi dorit sa iasa din tunel pentru a ataca teritoriul Israelian, ar mai fi trebuit sa dea deoparte înca o cantitate mica de sol ramasa la capatul tunelului pentru a crea un arbore de iesire, si astfel ar fi putut  patrunde pe teritoriul Israelian . Toate tunelurile, tât cele „tactice” cât si cele  „ofensive”, au fost construite si sustinute de ziduri groase de beton si de arcuri din tavan solid betonate.

Ar trebui remarcat, ca soldatii Israelieni au gasit în tunelurile de mai sus o multime de echipamente, arme, munitie, si chiar uniforme militare ale Armatei Israeliene, destinate pentru atacuri teroriste în interiorul Israelului, în timp ce teroristii vor fi mascati ca soldati ai Armatei Israeliene. Mai mult decât atât , soldatii Israelieni au gasit  recent, într- un tunel de „ofensiva” în Rafiah, motociclete, care sunt concepute pentru a facilita evadarea rapida a teroristilor  înapoi în tuneluri, în urma  rapirii de soldati sau civili din Israel.

Este foarte important ca lumea intreaga sa cunoasca cu exactitate natura adevarata a acestor grupuri de teroristi  islamici, extremisti si fanatici, cum ar fi Hamas, care domina in Fâsia Gaza, si Jihadul Islamic.

Spre deosebire de poporul evreu, care se refera la viata si la „sfintenia vietii ” ca o valoare sublima, asa cum am explicat deja mai sus, acele grupuri teroriste islamice radicale nu recunosc deloc valoarea de viata sau sanctitatea vietii umane, ci dimpotriva:  ei ridica „moartea” la summit-ul credintei lor religioase vazând în ea o valoare suprema. În opinea acestor grupuri teroriste, cei care se sinucid prin explozie sau prin alt exploziv fatal cu scopul de a provoca moartea altora , mai bine zis ai „necredinciosiilor”  (în cazul nostru: evreii, dar pot fi, de asemenea, chiar si crestinii, deoarece si ei sunt considerati „necredinciosi” în ochii lor) este un „sahid”, termen care este rezervat pentru sfinti în Islam.

Aceasta credinta fanatica este inadecvata de minte, iar creierul nostru uman este incapabil de a o suporta, fiind contrara naturii umane, mai ales atunci când mama acelui terorist care s-a sinucis, rezultând moartea altora în acelasi timp, îsi manifesta mândria ei în urma  actului de sinucidere  al fiului, si chiar îsi exprima marea ei satisfactie de pe urma faptului, ca mai are si alti copii, care si ei, la rândul lor, vor muri tot asa ca „sahid” pe altarul credintei lor fanatice.

Oare , cineva dintre noi poate întelege un astfel de comportament fanatic?!   Cum sunt capabile aceste mame, care au suferit, ca orice mama, de dureri mari la nasterea copiilor  lor, si care în mod genetic detin în trupul lor sentimente materne naturale de dragoste, de îngrijire, precum si de protejare a vietilor copiilor lor, sa devina inumane si indiferente – si chiar mândre – în urma mortii fiilor lor iubiti, mai ales când în acelasi timp acestia au cauzat  moartea altora?!

Ridicând conceptul „mortii” la vârful credintei lor religioase, vazând în ea o valoare suprema, asa cum am mentionat mai sus, si pentru a atinge obiectivele lor teroriste de exterminare a Israelului si a evreilor, poate fi usor de înteles faptul ca în opinea Hamasului si a Jihadului Islamic, protejarea instrumentelor lor de razboi, si anume întretinerea rachetelor lor pretioase si a tunelurilor lor subterane – acestea fiind considerate de ei ca o arma strategica contra Israelului – sunt obiective importante si de preferinta mult mai mare decât conservarea si protejarea populatiei din Fâsia Gaza, mai ales atunci când acele instrumente de razboi le permit, deasemenea , mentinerea hegemoniei lor guvernale  în Fâsia Gaza.

In urma  luptelor anterioare pe care le-au purtat împotriva Armatei Israeliene în ultimii ani, precum si ca urmare a combatarii Armatei Israeliene desfasurata împotriva Hezbollah în Liban, Hamas si Jihadul Islamic au învatat o lectie importanta referitoare la superioritatea morala, mentionata mai sus,  a Armatei Israeliene si au constatat bine ca aceasta armata  nu are tendinta de a bombarda populatia civila, sau de a trage spre zonele populate, sau spre locuri aglomerate (cum ar fi spitale, scoli, moschei, etc).  Tocmai din acest motiv, manifestând o indiferenta totala referitoare la soarta populatiei civile care traieste în Fâsia Gaza si nepasându-le de conservarea si protejarea acestei populatii, Hamas si Jihadul Islamic au plasat, în mod intentionat, arsenalul lor de rachete în case si în cladiri populate, moschei, scoli, spitale, si chiar în locuri care apartin de UNRWA, acea organizatie a ONU care opereaza în beneficiul locuitorilor în Fâsia Gaza.

Hamas si Jihadul Islamic ar fi putut amplasa cu usurinta toate rachetele si bombele lor împotriva Israelului în zone deschise, în afara si departe de centrele de populatie civila din Fâsia Gaza, dar nu au facut acest lucru din cauza lipsei lor de preocupare în ceea ce priveste soarta locuitorilor si a copiilor lor, fiind indiferenti de a onora sacralitatea vietii acestei populatii, asa cum am relatat mai sus, periclitând astfel aceasta populatie la un risc grav de moarte, în timp ce toti liderii Hamasului si ai Jihadului Islamic, atât conducerea politica cât si conducerea lor militara, s-au ascuns adânc în tunelurile si în buncare subterane, care au fost pregatite de ei în prealabil, pentru protectia acestora.  De asemenea, amplasarea  acelor rachete si bombe în centrele de populatie a fost realizata de catre aceste grupuri teroriste datorita cunostintelor pe care le-au posesat, referitor la faptul mentionat anterior, dupa care Armata Israeliana ezita sa loveasca tinte populate din care sunt lansate rachete si bombe spre Israel, iar în cazul contrar,  în care Israel va bombarda acele tinte populate cauzând multe victime si daune,  aceasta va fi utilizata ca un instrument eficient de propaganda,  care va ajuta grupurile teroriste, în sensul ca va  trezi opinia publica împotriva Israelului (fapt care într-adevar a avut loc, si, prin urmare, am scris acest articol) aceasta opinie publica fiind expusa la imagini grele, în care se vor vedea mult sânge, corpuri de copii, orori si distrugeri, si ca urmare Hamas si Jihadul Islamic vor putea apela la instantele internationale,  în fata carora vor aduce pretentiile lor  fata de Israel, pentru executarea unor crime de razboi din partea Israelului.

Trebuie remarcat faptul ca nu numai lansatoarele de rachete si mortierele cu bombe au fost amplasate în casele si în cladirile populate în Fâsia Gaza – de acolo au fost lansate înspre Israel – dar chiar si tunelurile au fost excavate în casele si în cladirile populate, la spitale si în moschei, pentru aceleasi motive mentionate mai sus.

În urma invaziei Armatei Israeliene în Fâsia Gaza, s-a dovedit ca Hamas si Jihadul Islamic au pregatit un plan ofensiv de actiune, dupa care, în decursul sarbatorilor de anul nou evreiesc, ar fi  realizat o invazie masiva în Israel, pe parcursul careia o masa foarte mare de teroristi ar fi patruns în Israel, brusc si surprinzator, prin toate tunelurile mentionate mai sus, într-un mod în care  toti teroristii ar fi iesit din acele tuneluri  în acelasi timp, penetrând toti odata în zonele asezarilor civile Israeliene.   Oare cineva ar putea sa-si imagineze ce s-ar fi întâmplat în cazul în care acest plan al acelor grupuri teroriste ar fi intrat în vigoare?!   Oare cineva ar putea sa-si imagineze câti civili – copii, femei si barbati, toti neînarmati – ar fi fost ucisi de acei teroristi, sau ar fi  fost rapiti în Fâsia Gaza prin acele tuneluri?!

Oare cineva ar putea sa-si imagineze amploarea dezastrului care ar fi putut sa aibe loc în Israel ca urmare a unui eveniment groaznic de acest gen ?!

Merita de subliniat ca, în ciuda dificilelor scene si imagini la care au fost expusi telespectatorii de pretutindeni la ecranele de televiziune, este important ca lumea sa stie ca, datorita nivelului superior al Armatei Israeliene, cu privire la respectarea normelor morale adecvate si a legilor internationale ale razboiului de catre aceasta armata,  atacurile Fortelor Aeriene Israeliene în Fâsia Gaza au fost efectuate în mod „chirurgical ” , fiind directionate exact la tintele teroriste si de importanta militara, au fost exercitate cu precizie maxima, si niciodata nu au fost orientate spre populatia civila.  Potrivit rapoartelor de la pilotii Israelieni, uneori acestia n-au efectuat deloc atacuri înspre acele tinte teroriste si de importanta militara, în momentul în care  au observat, în mod evident, ca în acele locuri  sunt civili sau copii, pentru a evita ranirea acelora.  Mai mult decât atât, chiar si atunci când sursele identificate s-au dovedit ca tinte teroriste în cladiri si în locuri populate, Fortele Aeriene Israeliene au avut grija de a informa rezidentii aflati în acele regiuni sa se retraga din ele,  si abia apoi acele zone au fost bombardate.

Dupa cum se stie,  Armata Israeliana este una dintre cele mai puternice armate din lume si este echipata cu o tehnologie si cu un hi-tech  din cele mai avansate pe lume. Aceasta armata a învins, timp de sase zile, în iunie 1967 în „razboiul de sase zile”, trei armate ale tarilor: Egipt, Siria si Iordania, si, totodata , a cucerit de la aceste tari, ca urmarea acelui razboi, pe urmatoarele:  Peninsula Sinai si Fâsia Gaza, Golan Heights , Iudeea si Samaria, si a eliberat Ierusalimul de Est.  Chiar ulterior, atunci când Israelul a fost surprins în octombrie 1973 de catre invazia surprinzatoare si brusca, la Peninsula Sinai si la Golan Heights, a armatelor Egiptului si a Siriei, Armata Israeliana a reusit, timp de doua saptamâni numai, sa alunge pe cele doua armate din teritorile care au fost invadate de catre ele si sa patrunda, totodata, în teritoriul Sirian pâna la o distanta de aproximativ 80 km de capitala Damasc, si pe teritoriul Egiptului-dupa traversarea canalului Suez – pâna la o distanta de aproximativ 120 km de capitala Cairo.

De aceea, o astfel de armata puternica ar fi putut ocupa întreaga Fâsia Gaza într-un timp scurt si ar fi putut sa distruga, în acelasi timp, toata infrastructura militara a grupurilor teroriste, inclusiv toate tunelurile tactice si ofensive mentionate mai sus, precum si toate celelalte tuneluri sapate de Hamas si Jihadul Islamic, în care s-a ascuns toata conduceria militara si politica a acestora.

Pentru a executa acest lucru, Armata Israeliana ar fi fost nevoita sa foloseasca o forta majora  semnificativa, ceea ce ar fi provocat, în mod inevitabil, pierderi grave în rândul populatiei civile din Fâsia Gaza.  Faptul ca Armata Israeliana n-a operat în acest fel si n-a folosit acea forta majora, cu toate ca din punct de vedere militar si tactic acea forta era mai preferabila pentru maximarea realizarilor martiale, dovedeste în modul cel mai evident ca, datorita nivelului moral ridicat al Armatei Israeliene, în parcursul razboiului actual ea a facut o utilizare atenta si selectiva a puterii sale militare si chiar a apelat în prealabil la populatia locala de a se retrage din zonele de tragere, în scopul de a nu provoca pierderi mari în rândul populatiei civile din Fâsia Gaza, cu toate ca din cauza asta, multi soldati Israelieni si-au pierdut viata sau au fost raniti în luptele purtate împotriva teroristilor înarmati, care au aparut brusc din tunelurile mentionate mai sus, activând cu arme diferite, printre ele rachete anti-tanc, grenade, etc, sau sinucigându-se în apropierea soldatiilor Israelieni, folosind centuri explozive sau alti explozibili transportati pe corpurile lor.

Dupa cum se stie bine, pierderi în rândul populatiei civile în timp de razboi este un lucru regretabil, dar binecunoscut,  si are loc în orice razboi din lume. Asa s-a întâmplat întotdeauna, si cu atât mai mult în razboiul actual, în decursul caruia  grupurile teroriste au lansat intentionat rachete si obuze de artilerie din densitatea lor centrala populata, si din scoli, spitale si moschei, si-au ascuns chiar arme, rachete si bombe în scoli si structuri ale UNRWA, fapt la care aceasta organizatie a Natiunilor Unite a recunoscut-o în mass-media, nu o data .  Este clar, prin urmare, ca într-o situatie speciala ca aceasta, sunt posibile pierderi în rândul populatiei civile, mai ales când acestia s-au aflat lânga sau în apropierea surselor de foc, si nu s-au retras din acele zone de tragere în pofida avertismentelor  Armatei Israeliene de a le evacua .
Având în vedere ca acei copii constituie un procent mare din populatia totala din Fâsia Gaza, din cauza ca în orice  familie se nasc multi copii, este evident ca procentul de victime în rândul copiilor este mai mare.  Lumea întreaga trebuie sa fie convinsa ca soldatii Israelieni nu trag în civili si copii.  În acest sens, este de remarcat faptul ca populatia din Gaza a fost afectuata, de mai multe ori, de rachetele grupurilor teroriste însasi, care au fost lansate spre Israel, dar acestea au cazut în Fâsia Gaza din motive de esec ale teroristilor, si au provocat numeroase victime locale, inclusiv a copiilor, fapt care a fost publicat în mass-media.

Este interesant de aflat, cum ar fi reactionat cititorii acestui articol  sau telespectatorii lambrisati în fotoliile lor confortabile în casele  lor linistite, în cazul în care, fereasca Dzeu, dansii însisi ar fi fost pusi în situatii similare cu acele în care populatia din Israel se afla în ultimele saptamâni, în parcursul carora  au fost lansate spre Israel mii de rachete si de bombe de mortiere, iar spre comunitatile din sudul Israelului – mii de bombe de mortiere în decursul ultimilor 14 ani ?!!!

Cum ar fi reactionat dansii însisi, si la ce s-ar fi asteptat de la guvernul tarii lor sa reactioneze, în cazul în care într-o buna zi, fara notificare prealabila, cititorii si acei telespectatori ar fi asistat la „caderea” brusca din cer a unor rachete si bombe fatale   deasupra lor si a copiilor lor, sau la cei dragi ai lor, sau pe casele lor, oferindu-le un pericol imediat de moarte ?!!    De asemenea, cum ar fi reactionat dansii însisi, în cazul în care nu implicau rachete individuale, ci un baraj de moarte de mii de rachete si de bombe de mortiere, asa cum acestia au fost  lansate zilnic în Israel!?

Mai mult decât atât, cum ar fi reactionat dansii însisi, si la ce s-ar fi asteptat de la guvernul tarii lor sa reactioneze, în cazul în care dansii ar fi aflat ca acele mii de rachete si de bombe sunt lansate, în mod continuu si în cantitati mari zilnice, de catre grupuri de teroristi fanatici, care nu au nici o constiinta sau restrictii, si care le lanseaza din centrele de populatie aglomerata, din case si cladiri populate, sau din spitale, scoli si moschei ?!!   Oare dansii ar fi asteptat ca guvernul tarii lor sa stea „cuminte „, sa aibe rabdare pâna va inceta focul de la sine,  si pâna atunci sa evite returnarea unui foc puternic înspre acele surse de foc – pentru a le opri sa mai traga si pentru a preveni continuarea uciderii celor dragi – doar din motivul ca dansii stiu, ca în locurile surselor  de foc, sau în apropierea lor, a fost lasata de acei teroristi, în mod intentionat, o populatie civila, care ar putea fi afectata, ca urmare a returnarii acelui foc puternic? !

Deasemenea, cum ar fi reactionat dansii însisi, si la ce s-ar fi asteptat de la guvernul tarii lor sa reactioneze, în cazul în care ar fi aflat ca acele grupuri de teroristi fanatici
au sapat tuneluri subterane care ajung exact sub sau lânga casele sau curtile lor, sau ale copiilor lor, astfel încât într-o buna zi s-ar fi trezit sa zareasca, fereasca Dzeu, o masa majora de teroristi care au patruns acolo, în mod surprinzator si înfricosator, cu intentia de a le ucide, pe dansii si pe copii lor, sau sa-i rapeasca in Fâsia Gaza ?!!.

E foarte clar, ca situatile descrise mai sus, sunt intr-adevar apocaliptice, groaznice si înfricosatoare, asadar – sa ne fereasca bunul Dzeu pe toti de ele !!  Dar, pentru noi, Israelienii au devenit o realitate zilnica, de ani de zile, si nu numai la ora actuala, deoarece Palestinienii nu s-au împacat niciodata cu gândul ca noi traim aici, în mica noastra tara, si ca vom ramâne în ea pe veci.

Nu exista o tara moderna în lumea aceasta, care ar fi permis ca populatia ei sa fie abandonata si expusa la o „ploaie” de mii de rachete si de bombe de mortiere lansate spre ea, asa cum s-a intâmplat în Israel, fara a fi exercitata o reactie severa, acuta si adecvata din partea acelei tari fata de agresor. Nicio tara nu ar fi evitat  sa reîntoarca foc puternic înspre acele surse de foc, pentru a le imobiliza, chiar daca ar fi stiut dinainte, ca acele surse de foc au fost plasate în locuri populate, deoarece asa o evitare ar fi dat posibilitatea agresorului sa continue ucideria  sau ranirea populatiei acelei tari. De asemenea, nicio tara din lume nu ar fi fost de acord ca grupurile teroriste islamice radicale, care sunt dincolo de granita ei, sa sape tuneluri sub teritoriul acelei tari, cu scopuri de penetrare pentru uciderea sau  rapirea de cetateni sau de soldati în masa.

E foarte clar, ca orice alta tara din lume, care ar fi  fost amenintata de grupuri teroriste islamice radicale, ca si în acest caz, ar fi reactionat la fel ca Statul Israel, si, probabil, chiar mult mai agresiv decât cel exercitat de guvernul Israelian în timpul actualului razboi, în decursul caruia Israel a fost de acord cu cele 6 propuneri de armistitii, cu scopul de a acorda populatiei din Fâsia Gaza un ajutor umanitar, dar acestia au fost incalcate toate, în mod unilateral, flagrant si violent, de catre Hamas, care a continuat sa traga spre populatia Israelului.

Oare , cititorii acestui articol si acei telespectatori distinsi, mai cunosc o alta tara în aceasta lume, care chiar si în timp de razboi împotriva unui inamic terorist, vicios si ucigas, ca Hamas si  Jihadul Islamic, acea tara continua a furniza populatiei din Fâsia Gaza  apa, alimente, electricitate, combustibil, medicamente, etc, asa cum a facut Israel în timpul razboiului actual?!
Oare, stie cineva ca, chiar si în timpul razboiului actual, Israel a stabilit un spital de campanie, cu scopul de a oferi tratamente pentru victime în rândul populatiei din Fâsia Gaza?!   Oare,  cineva e constient de faptul ca spitalele din Israel au primit, de asemenea, chiar si în timpul razboiului actual, pacienti din Fâsia Gaza pentru spitalizare si tratament la acele spitale?!
Prin urmare, lumea ar trebui sa fie convinsa ca nu exista înca o  tara, care exercita
norme de umanitate si de moralitate la nivel atât de înalt ca statul Israel.

Celor care se întreaba:  cum se face, ca în razboiul actual, ecranele TV arata putine victime si pagube din partea Israeliana, în timp ce din partea Palestiniana sunt prezentate multe victime si o distrugere mare de case, le voi propune  explicatiile urmatoare.

Timp de patru saptamâni consecutive, grupurile teroriste din Fâsia Gaza au lansat mii de rachete si de bombe de mortiere spre Israel.  Rachetele au fost lansate la centrele cele mai populate din marile orase din Israel, dintr-un obiectiv clar: pentru a maximiza numarul de morti si raniti, si a provoca pagube materiale cât mai mari  posibile.   Ca urmare,  în aceasta perioada s-au limitat la adaposturi aproximativ 5-6 milioane de Israelieni, adica cea mai mare parte a populatiei.

Este cineva capabil de a calcula si de a imagina, care ar fi putut fi în realitate numarul de decese si de victime, ca urmare a acelor mii de rachete si de bombe lansate spre Israel, în cazul în care acestia ar fi aterizat  direct în interiorul centrelor de populatie aglomerate din Israel, pentru ca la urma urmei, aceasta a fost intentia adevarata  a acestor grupuri teroriste din Fâsia Gaza!?   Fiecare din noi este capabil sa-si imagineze cu usurinta, ca în acest caz, cantitatea de victime Israeliene ar fi putut  ajunge la  multe mii, daca nu mai mult, ca sa nu mai vorbim de pagubelele imense care ar fi fost  cauzate la case, cladiri si alte bunuri. In aceasta situatie, daca am echivala daunele estimate produse la ambele parti, concluzia ar putea fi ca pagubele din Israel si cantitatea victimelor Israeliene ar fi fost mult mai mari decât acelea pe care au avut loc în Fâsia Gaza, deoarece grupurile teroriste, care au lansat  în mod deliberat rachetele si bombele  în inima populatiei Israeliene n-au avut nici o restrictie  în timp ce Armata Israeliana a facut totul în puterea sa pentru a evita victime ale populatiei din Fâsia Gaza, utilizând  forta militara în mod  prudent si cu scopul sa nu existe nici o disproportie în favoarea Israelului, ci din contra.   Ca atare, concluzia ar trebui sa fie, ca forta militara exercitata  de Armata Israeliana  în Fâsia Gaza a fost proportionala cu cantitatea victimelor care ar fi putut exista  în Israel, având în vedere miile de rachete si de bombe lansate .

Daca acele nenumarate victime si imensele pagube nu s-au întamplat în realitate, acest lucru e numai datorita apararii aeriene excelente de care s-a bucurat Israelul.

În cazul acesta  în care numarul real de victime în Israel a fost mult mai mic- în ciuda acestor lansari masive de rachete – creditul trebuie dat sistemului unic din lume

numit  „Iron Dome” ( pe ebraica : „chipat barzel”) care a fost inventat si dezvoltat de ingeniosi oficiali Israelieni.  Aces sistem unic „Iron Dome” poate fi considerat ca „starul”  razboiului actual,deoarece a reusit sa intercepteze în cer în timpul razboiului aproximativ 90% din rachetele lansate spre orasele  Israelului si spre locurile populate.   Acest sistem unic, care a fost  construit  pentru utilizarea  exclusiva a Israelului si care nu este în posesia unei alte tari din lume, a salvat, fara nici o umbra de îndoiala, vietile miilor Israelieni, si ca atare, întreaga populatie a statului Israel trebuie sa se încline profund în fata celor care au inventat si au dezvoltat acest sistem sofisticat, care pune Israelul la summit-ul tehnologiilor dintre cele mai avansate din lume.

Comparatia pe care o fac unii din lume, inclusiv prim-ministrul Turciei, Arduan, cu tot respectul cuvenit, dupa care actiunile militare ale Israelului în razboiul actual sunt similare cu actiunile întreprinse de catre Hitler si acolitii sai împotriva evreilor în timpul Holocaustului, nu numai ca este scandaloasa în sine, dar mai degraba da o indicatie clara de  ignorare a istoriei moderne , deoarece acele persoane dovedesc clar ca nu cunosc deloc capitolul groaznic al Holocaustului.

Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic din ce s-a întâmplat vreodata în istoria omenirii, pentru ca niciodata nu s-a întâmplat ca 6 milioane de oameni sa fie ucisi, arsi în cuptoare si omorati în camerele de gazare, printr- o planificare sistematica si demona atentata de catre  nazisti , membrii lor si colaboratorii locali ai lor , numai pentru singurul pacat pe care l-au avut acei 6 milioane de oameni: ca au fost evrei.

Istoria ne învata ca poporul evreu, de-a lungul sutelor de ani, n-a daunat niciodata  societatii în care traia sau guvernului din acea tara, ci dimpotriva. Desi evreii s-au concentrat la viata lor culturala evreiasca  si la  studiul Torei Ebraice  (si, prin urmare, sunt denumiti „Oamenii Cartii”), ei au facut tot posibilul  pentru a se asimila în societatile în care au trait, si au adus o contributie extraordinara, timp de secole, nu numai în favoarea acelor societati, dar, de asemenea, în favoarea prosperitatii mondiale în domenile de cultura, stiinta si de economie. De asemenea, evreii s-au mobilizat în armatele acelor state  în care au trait, aducându-le astfel o contributie semnificativa  acelora.  În acest sens, merita ca lumea sa stie ca în Primul Razboi Mondial au cazut pe front  aproximativ 140.000 de soldati evrei care au servit în acele armate.  Aceasta cantitate este mare, proportional la numarul evreilor  care au trait atunci în lume.

De asemenea, este important de a reaminti lumii, ca printre toti Destinatari ai Premiului Nobel, o treime ( 1/3 ) din ei sunt evrei.  Având în vedere ca, în lumea toata sunt în prezent aproximativ 7,5 miliarde de oameni, si tinând cont de faptul ca numarul evreilor din lume este aproximativ 12 de milioane de oameni, e usor de înteles contributia extraordinara a evreilor acestei lumi, în toate domeniile.

Spre deosebire de comportamentul pacifist al evreilor – si exprimarea clara a acestui lucru poate fi gasita în binecuvântarea evreiasca „salom” (pace) – populatia din Fâsia Gaza a ales, în alegerile lor generale care au avut loc acolo, pe Hamas ca s-o conduca, stiind foarte bine ca Hamas este un grup terorist islamic, extremist si fanatic, care tinde la distrugerea  statului Israel si a evreiilor care locuiesc acolo. Nu e de mirare, prin urmare, ca, datorita identificarii complete a populatiei din Fâsia Gaza cu obiectivele si cu intentiile  Hamasului  si Jihadului Islamic de a distruge statul Israelian si pe evrei, telespectatorii din lume nu vor putea sa auda sau sa vada pe ecranele TV o furie din partea populatiei împotriva Hamasului  referitoare la situatia grava la care a fost adusa Fâsia Gaza din vina Hamasului, ci din contra – furia populatiei este directionata spre Israel.

Trebuie de inteles  faptul ca în Fâsia Gaza Hamasul si-a organizat activistii în cadrul de brigade, batalioane,etc, si, astfel, grupuri mici de teroristi din trecut s-au transformat într-o armata de terorism,  iar  Fâsia Gaza – într- un stat terorist. Aceasta armata de terorism a fost antrenata în Iran, Siria, Liban si în alte centre de terorism, si chiar a primit  un antrenament de comando si de parasutism, pentru a aplica toate metodele studiate împotriva Israelului la revenirea lor în Fâsia Gaza.

Rezulta ca actiunile Israelului în razboiul actual contra armatei de terorism trebuie sa fie socotite ca actiuni de aparare contra atacurilor lor de mii de rachete si de bombe si contra  încercarilor acestei armate de terorism sa patrunda prin tuneluri subterane, pe teritoriul statului Israelian, pentru  ucidere în masa si rapire de soldati si civili.

Prin urmare, nu se poate face nici o comparatie între activitatile defensive ale Israelului împotriva armatei de terorism cu actiunile regimului nazist, condus de Hitler, care au fost proiectate pentru a sterge rasa evreiasca de pe pamânt.
Toate cele mentionate mai sus în acest articol creeaza adevarul ascuns în spatele scenelor si a imaginilor dificile vizionate pe ecranele TV.  Acest adevar nu va fi dezvaluit , din pacate, pe acele ecrane.

Antisemitismul grav pe care-l asistam astazi în lume, mai ales în Europa, care este un teren fertil pentru cresterea si dezvoltarea de grupuri islamiste radicale, mai ales referitor la  tânara generatie nascuta si crescuta în Europa, ne dovedeste ca acest adevar nu intereseaza  lumea, ci din contra – este ignorat.   Iata ca , în nenumarate tari arabe din Orientul Mijlociu se omor unii pe altii în mase, executând acolo crime majore supuse legilor internationale,  dar pe acele ecrane TV nu prea vedem imagini de acolo, în timp ce Israelul care–si  apara dreptul sau legitim de existenta, este controlat si criticat de fiecare data, fara ca comentatorii sa descrie tot adevarul referitor la evenimentele respective .

Cu toate acestea, acest adevar este bine cunoscut de poporul evreu si de cetatenii din Israel, si din cauza asta, soldatii Israelieni sunt motivati în totalitate atât de mare încât chiar si atunci când cad raniti pe câmpul de lupta, ei cauta sa se întoarca la unitatile lor de îndata, pentru a continua lupta, stiind scopul maret si faptul ca ei apara tara lor, pentru care sunt dispusi sa-si sacrifice viata lor, pentru a asigura existenta vesnica a poporului evreu în Israel – tara stramosilor a acestui popor .

_____________________________________________________________
* SHLOMO JOSEFSOHN       – Autorul a fost Judecator al Tribunalului Militar Israelian;
– Avocat & Consilier juridic al Asociatiei Stomatologilor din Israel;
– Conferentiar la Drept si Etica la Institutul pentru Studii de Perfectionare în
Medicina Dentara din Haifa –Israel;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *