Starea actuala a armatei siriene

 

Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.

Dupa cinci luni de lovituri aeriene ale celor 70 de aeronave ruse în Siria, multi analisti militari se întreaba de ce armata siriana n-a reusit sa recupereze decît 10-15 % din teritoriul ocupat de rebelii islamisti ? Ei fac o comparatie, total nepotrivita, cu armata SUA care a reusit ocuparea Irakului în 42 de zile, utilizînd 1.800 de aeronave de lupta si 380.000 de soldati.

 

Care sa fie cauzele capacitatii combative reduse ale armatei siriene ?

 

În cei cinci ani de razboi civil, pe la granitele cu Turcia, Iordania si Israel au fost introdusi circa 100.000 de mercenari islamisti ( recrutati si instruiti de Arabia Saudita, Qatar, SUA si Turcia )  care au deschis mai multe fronturi de lupta, obligînd unitatile armatei siriene sa se disperseze pe grupuri mici, în întreaga Sirie. În prima faza, actiunile rebelilor au constat în atacuri prin surprindere care au vizat cazarmi ale armatei siriene si sedii ale politiei. Reactia armatei siriene a fost tardiva si greoaie, folosind doar militari din Brigada 104 Garda Republicana si Divizia 4 Mecanizata. Reusita primei faze a atacurilor ”rebelilor” s-a extins în cascada, ea datorîndu-se cunoasterii perfecte a vulnerabilitatilor armatei siriene. De planificarea lor ocupîndu-se instructorii militari din fortele speciale ale Turciei ( Bordo Bereliler ) si Arabiei  Saudite.

În primii trei ani de razboi, armata siriana  s-a dovedit lipsita de elementarul simt tactic, adoptînd dispozitive greoaie, fara spatii între ele, fara acoperire cu foc între elementele de dispozitiv, fara tehnici de identificare amic-inamic, etc. Utilizarea de catre rebelii înarmati, a maselor de manifestanti, ca scut uman, n-a putut fi depistata din timp, întrucît armata siriana n-a dispus de aeronave de cercetare fara pilot ( drone ). Conducînd la surprinderea militarilor sirieni, lipsiti de reactie în fata maselor infiltrate de teroristi si la ocuparea multor baze militare si depozite de arme si munitii, de catre acestia. Asadar, armata siriana n-a putut asigura nici macar una din masurile de lupta elementare ( cercetarea ), pentru a prevede din timp, modul optim în care putea sa-si planifice actiunile de lupta.

O ameliorare a procedeelor tactice ale grupurilor de asalt ale armatei siriene, precum utilizarea cu succes a învaluirilor, a întoarcerilor si a manevrele foarte rapide, s-a constatat odata cu furnizarea de avioane de cercetare fara pilot Shahed-129 din Iran.

Rusia a sprijinit la început regimul Assad, pe plan politic, diplomatic, cu informatii, livrari sporadice de armament si cursuri de antrenament, însa din toamna lui 2015, ajutorul rusesc s-a facut “ca la carte”, crescînd exponential. Acumularile cantitative înregistrate de armata siriana necesita un anumit ragaz pentru a fi însusite, generalizate si transformate în salt calitativ.

 

Armamentul individual si echipamentele de protectie.

 

La început, armata siriana era echipata doar cu casti de protectie chinezesti QGF-02. Militarii din Garda Republicana si din fortele pentru operatiuni speciale dispuneau si de veste antiglont TAT-BA-7. Armamentul individual era format din pusca automata AK-47 ( sau varianta chinezeasca Type 56 ). Un handicap major îl reprezenta absenta aparaturii de vedere pe timp de noapte si a lunetelor receptoare de lumina reziduala.

 

Desi Siria a optat în 2005 pentru un proiect de echipament individual modern ( Soldatul viitorului ), pîna la începutul razboiului civil, el n-a fost achizitionat. Era vorba de un aparat de observare pe timp de noapte rusesc ( Baighis 6) si de pusca de asalt AK-74M. Odata cu sosirea instructorilor rusi, majoritatea unitatilor armatei siriene a fost echipata cu veste de protectie balistica 6B45, casti din kevlar 6B7 si pusti automate AK-74M sau AK-104 cu luneta, prevazute cu aruncator de grenade GP-30. Tot rusii au dotat armata siriana cu echipamente de vedere pe timp de noapte moderne, cu aruncatoarele de grenade termobarice AGS-17, lansatoare de grenade 6G30 ( calibrul 40 mm ).

 

Rezervistii.

 

De-a lungul celor cinci ani de razboi civil, armata siriana a suferit pierderi importante, o mare parte a tehnicii de lupta a fost distrusa sau capturata de rebeli si multe localitati importante au ajuns sub controlul acestora. O caracteristica pentru 75 % din teritoriului Siriei, a fost executarea cu cruzime a militarilor capturati de rebeli si a civililor simpatizanti ai regimului Assad. De aceea, completarea pierderilor majore ale armatei siriene ( circa 20.000 de militari, adica 35 % din efective ) s-a facut cu dificultate, altfel decît era prevazut în planurile de mobilizare existente la pace.

 

În aceste conditii armata siriana a recurs la înfiintarea de subunitati compuse din voluntari, cel mai adesea pe principiul teritorialitatii. Practic, în localitatile supuse atacurilor rebelilor, s-au constituit grupuri de aparare locala, fara coordonare cu unitatile profesionalizate ale armatei, sumar înarmate, fara o pregatire fizica adecvata, fara sedinte de tragere cu armamentul de infanteie, fara comandanti care sa fi absolvit o scoala militara si fara cunoasterea principiilor de întrebuintare în lupta. Aceste grupuri de aparare locala, animate doar de entuziasm patriotic au suferit pierderi semnificative.

 

Odata cu redresarea situatiei si trecerea la ofensiva, armata siriana a introdus aceste grupuri de aparare locala într-un program intensiv de pregatire tactica, axata pe gherila urbana, cu trageri reale, marsuri, instructie genistica si pirotehnica, sub coordonarea ofiterilor instructori iranieni, din militiile siite irakiene sau din Hehbollahul libanez.

 

Operatiuni speciale.

 

Fortele speciale siriene au fost formate si antrenate de armata egipteana în anii 60, dupa programul comandourilor britanice, din rîndul militarilor unitatilor de infanterie usoara care au fost brevetati ca parasutisti. Armata siriana dispunea la începutul razboiului civil de sase batalioane independente de forte speciale si de un alt batalion de parasutisti, aflat în compunerea Brigazii 104 Garda Republicana.

În 2014 s-a mai înfiintat un grup de comando numit “Leii protectori” subordonat Diviziei 4 Mecanizate care actioneaza în nordul Siriei. La începutul razboiului civil, echipamentul unitatilor de forte speciale siriene era la fel de deficitar, ca al întregii armate siriene si comandourile siriene n-au mai dovedit aceasi experienta în luptele urbane, anti-insurgenta, ca în Beirut, în 1982. Atunci, unitatile de comando siriene, dotate cu aruncatoare de grenade  antitanc RPG-7, instalatii de rachete antitanc  9K111 Fagot si Milan-1, au facut ravagii în blindatele si punctele de rezistenta israeliene.

 

Situatia s-a ameliorat odata cu sosirea în Siria, a instructorilor iranieni Quds ( bine echipati si pregatiti ) si a luptatorilor Hezbollahului libanez, cu o mare experienta în razboiul urban. Reamintesc faptul ca fortele speciale iraniene au fost create si instruite de FOS-ul american si SBU britanic pe vremea sahului Mohammad Reza Pahlavi.

 

Comandourile CQB si FIBUA ale Hezbollahului libanez, înarmate cu rachete antitanc moderne ( 9M113 Konkurs, 9M131 Metis M, 9M133 Kornet ) si lansatoare de grenande antitanc ( RPG 7V, RPG-29) au capatat o experienta de lupta solida, în tactici asimetrice si gherila urbana, în 2006, împotriva tancurilor Merkava ale armatei israeliene.

 

Totul a fost analizat si repus pe baza de principii de actiune, reguli clare, odata cu sosirea instructorilor rusi din Spetsnaz. Desi Iranul a investit multi bani în echipamentul fortelor sale speciale, totusi el nu este de ultima generatie, precum cel al rusilor. Fotografii recente ale militarilor fortelor speciale siriene, îi prezinta echipati exact ca pe cei rusi, în uniforme de camuflaj ignifug tip MultiCam, casti de protectie balistica FAST Ops-Core, cu siteme opto-electronice integrate si aparatura de vedere pe timp de noapte, cagule, veste anti-glont si bocanci de calitate, pusti cu luneta britanice Accuracy International AWM (cu amortizor de zgomot) sau AK-74M, dotata cu luneta cu telemetru laser Alpha 7115 si aruncatorul de grenade automat AGS-30, mitraliera Pecheneg etc. Pregresele în instruirea si dotarea moderna a comandourilor siriene, s-au remarcat în operatiunea recenta, de recuperare a autostrazii Khanasser-Ithriyah , singura ruta de aprovizionare pentru fortele pro-guvernamentale din provincia Aleppo.

 

Lunetistii.

 

Luptele în mediul urban sunt de neconceput fara lunetisti numerosi, bine pregatiti, dotati cu arme performante. La începutul razboiului, în absenta punctelor de observatie de pe cladiri si a lunetistilor, atentatorii sinucigasi ai rebelilor, reuseau sa ajunga în apropierea obiectivelor si sa se detoneze sau sa intre cu masinile în interiorul punctelor de control ale armatei siriene. Armata siriana dispunea de putini lunetisti si de modele vechi de pusti cu luneta : Dragunov si DMR ( a chinezilor de la Norinco, copiata dupa vechea M-14 americana ).

 

Ulterior, iranienii au doatat armata siriana cu o copie autohtona a pustii cu luneta austriece Steyr HS.50, rusii furnizînd pusca modern cu luneta Orsis T-5000 ( calibrul 7,62 mm ) si mitraliera cu luneta KSVK ( calibrul 12,7 mm).  Din initiativa iranienilor si a rusilor, s-a creat o scoala a lunetistilor armatei siriene, cu instructor libanezi (Hezbollah), iranieni si mai ales rusi. Lunetistii rusi fiind cei mai buni din lume ca experienta de lupta, ca arme, camuflaj si centre de pregatire. Cuvintele cheie pentru lunetistii sirieni devenind ”sa fii nevazut si sa vezi, fara sa fii vazut de altii”.

 

Blindatele.

 

În primul razboi mondial, cînd a fost inventat tancul, obiectivul lui era fotarea si spargerea barajelor si linilor de aparare inamice, datorita protectiei blindajului, puterii de foc si a mobilitatii. În zilele noastre, unitatile antitanc dotate cu instalatii de rachete sunt mult mai ieftine, în comparatie cu unitatile de tancuri, ceea ce face dificila actiunea blindatelor într-un mediu saturat de mijloace antitanc. Blindatele sirene trimise sa restabileasca ordinea, fara o cercetare amanuntita a raionului si fara sprijin de infanterie, au fost obligate sa manevreze în centrul localitatilor, fiind luate prin surprindere si cazînd în ambuscade, create cu aruncatoare de grenade portabile si cu rachete antitanc. Zeci de mii de sisteme de rachete antitanc americane BGM-71 Tow, Milan-2 si de lanastoare reactive croate  M 79 Osa, au fost introduse în secret în Siria, de serviciile de informatii ale Turciei, Arabiei Saudite si SUA.

 

Blindatele siriene nu dispuneau de placi de protectie de tip ERA, montate pe partea frontala, pe turela si pe laterale , nici de sisteme pentru orbirea capetelor de dirijare ale rachetelor antitanc si nici de sisteme de protectie de tip activ, cu senzori de interceptare si detonare a proiectilele si rachetele antitanc, înainte ca acestea sa atinga blindajul.  Datorita acestor lipsuri, blindatele siriene erau adesea perforate cu o singura lovitura directa. Dupa ce au fost distruse sau avariate cîteva sute de blindate siriene, armata s-a adaptatat, sudînd plase metalice pe tehnica de lupta si ulterior, montînînd placi de protectie de tip ERA pentru a neutraliza loviturile cumulative.

 

Odata cu sosirea instructorilor militari rusi în Siria, acestia au mai constatat ca una din erorile majore, comise de armata siriana a fost abandonarea blindatelor avariate. Rusii au constat ca mare parte din acestea au fost reparate de specialisti militari turci, infiltrati printre rebeli sau folosite în cadrul fortificatiilor, ca baterii de artilerie fixe. De aceea, în armata siriana au fost multiplicate subunitatile de tractare-evacuare a blindatelor avariate si atelierele de reparare a lor.

 

La începutul lui 2016, rusii au livrat si circa 20 de tancuri T-72B3 si T-90 MS armatei siriene, care dispun de protectie reactiva eficienta împotriva rachetelor antitanc BGM-71 Tow americane. Tancul T-90 MS, fiind folosit în componenta detasamentelor înaintate pentru strapungerea dispozitivului defensiv al insurgentilor, remarcate în februarie 2016, în ofensiva asupra localitatii Kuweira din apropiere de Aleppo.

 

Artileria

 

Rebelii islamisti utilizeaza pe lînga blindatele capturate de la armata siriana si de un numar mare de camionete ca platfome pentru mitraliere, lansatoare de rachete si tunuri de calibru mic, ceea ce le confera o mare mobilitate si beneficiaza de efectul surprinderii. Pentru neutralizarea acestor obiective dispuse într-un perimetru limitat, ar fi fost utile munitiile inteligente cu care armata siriana nu era dotata.  Rusii au livrat armatei siriene sistemul de cercetare de artilerie expeditionar ”PRP-4A  Argus” care permite  determinarea coordonatelor artileriei, a blindatelor inamice si a grupelor izolate de tragatori care deschid focul. Masurarea distantei fiind efectuata automat de doua telemetre laser. Odata cu acesta a intrat în înzestrarea armatei siriene si sistemul de lansare a proiectilelor termobarice ( calibrul 220 mm ) TOS-1 „Buratino”. Cadenta de lansare fiind de 24 de proiectile în 7-15 secunde, suprafata acoperita de o salva de proiectile TOS 1, fiind de 200 x 400 m.

Odata cu sosirea instructorilor rusi în Siria, s-a pus problema livrarii catre armata siriana si a proiectilelor Krasnopol KM-2, ghidate pe fascicol laser. Sistemul necesita un operator al sistemului de iluminare al tintei LTD (laser target degsinator), aflat într-un vehicul blindat, care marcheaza obiectivul tinta. Odata ajuns deasupra unei suprafete cu lungimea de 2 km si latimea de 1,6 km, în care se afla tinta, sistemul de ghidaj al proiectilului Krasnopol este dirijat pe fascicolul laser care marcheaza tinta.

 

Aviatia.

 

Pîna la sosirea contingentului rusesc, aviatia siriana care nu era dotata cu armament ghidat de mare precizie, a asigurat sprijinul apropiat al trupelor de uscat, utilizînd în principal, proiectile reactive cal. 57 mm si bombe FAB-50, Fab-100, lansate din picaj de la 1.500-3.000 m. De la aceasta înaltime, aeronavele siriene erau vulnerabile la focul pieselor de artilerie ale rebelilor, calibrul 23 si 30 mm si la rachetele sol-aer portabile ( MANPADS ), motiv pentru care au suferit numeroase pierderi. Pe parcurs, 21 de avioane de bombardament Su-24MK ale armatei siriene, au fost modernizate la fabrica de avioane ruseasca  nr. 514 ARZ, din Rzhev si aduse la standardul Su-24M2, ele fiind dotate cu sistemul integrat de navigatie si de dirijare a armelor de precizie ( PNS-M ) la fel ca si cele rusesti care actioneaza de la baza aeriana Hmaimim. În 2015 Rusia a mai livrat aviatiei siriene motoare si avionica avansata pentru aducerea a 64 avioane MiG-23BN/MLD la standardul MiG-23-98.

Avioanele MiG-23 dispun de echipamentul OLS-M, din clasa LANTIRN pentru navigatia pe timp de noapte, depistarea în infrarosu a tintelor terestre si ghidarea cîtorva arme inteligente, din cele utilizeazate de bombardierele ruse dislocate în Siria. Acum avioanele Su-24 si MiG-23 siriene pot executa bombardamente de precizie, ziua si noaptea, de la altitudini, situate în afara razei de actiune a rachetelor sol-aer portabile.