“Spiritualitate si caracter crestin” de Iosif Ton – o carte apel peste timp



Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunista în România încerca sa creeze falsa imagine ca partidul merge înainte si ca niciodata epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier si chiar de peste ocean, existau o multime de voci care anuntau sfârsitul erei totalitare si începutul democratiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profunda în mai toate tarile socialiste, iar România nu avea cum sa ramâna în afara acestui proces istoric evolutiv.

Iosif Ton – O voce la Radio Europa Libera

Printre vocile celor care vorbeau despre începutul unei noi ere a libertatii si democratiei pentru România se afla si cea a lui Iosif Ton, care prin mesajele transmise la postul de radio Europa libera, reusea sa mentina vie flacara credintei în Dumnezeu si într-un destin mai bun. Având ocazia de a tine o „slujba religioasa evanghelica” pe calea undelor, pastorul Iosif Ton a putut sa zugraveasca înaintea ochilor mintii ascultatorilor, tezaurul plin de valoare al Sfintelor Scripturi, în materie de „Spiritualitate si caracter crestin”. În momentul de fata, avem sansa de a citi mesajele prezentate de Iosif Ton la postul de radio Europa Libera în perioada ianuarie 1988- aprilie 1989. Este o ocazie de a retrai atmosfera unei epoci care desi a apus, înca ne mai determina prezentul si poate chiar viitorul, ca popor român. Dorinta cea mai fierbinte a autorului era de a reaprinde credinta în spatiul românesc si de a-i face pe oameni sa se întoarca la Dumnezeu si la Scriptura. De aceea, cartea „Spiritualitate si caracter crestin” de Iosif Ton se constituie ca un apel peste timp, având aceeasi forta motivatoare ca si acum mai bine de 20 de ani. În cele din urma, mesajul Evangheliei lui Hristos este valabil pentru fiecare generatie.

„Ce am pierdut si ce am câstigat”

„Caracterul poate fi viciat si pervertit tot asa cum poate fi si remodelat sau refacut. Eu cred ca cei 40 de ani de nenorocire comunista au distrus anumite trasaturi ale caracterului românesc si au format altele. Ramâne de vazut ce am pierdut si ce am câstigat. Poate ca nici nu este rau ca am pierdut anumite caracteristici ale noastre din trecut. Poate ca traumele produse în caracterul nostru nu fac altceva decât sa ne pregateasca pentru adoptarea unor noi trasaturi de caracter, care sa ne faca o natiune mai buna pentru viitor.” Este admirabil modul în care Iosif Ton întrezarea perspectiva renasterii natiunii române dincolo de suferintele si durerile produse de comunism. Mesajul sau plin de speranta aducea lumina si bucurie într-un timp de întuneric si persecutie. Putem spune astfel, prin prisma evenimentelor pe care acum le stim, ca Iosif Ton a fost un vizionar, un om care a avut capacitatea sa întrezareasca miscarile istorice ce aveau sa se produca la putin timp dupa aceea. De fapt, aici este esenta mesajului crestin, si anume ca niciodata nu este prea târziu sa te întorci si ca în orice cadere exista refacere. Iar când vorbim despre caracterul poporului român, întelegem ca exista o sansa de refacere, odata cu sfârsitul dictaturii.

 „Avem nevoie sa ne întoarcem spre Dumnezeu”

Un prim grupaj al predicilor tinute de Iosif Ton se concentreaza pe tema „caracterului si comportamentului crestin”. Pe parcursul a sase ocazii si parcurgând mai multe fragmente cheie din Sfânta Scriptura, autorul ne familiarizeaza cu diferitele curente de opinie contemporane la acea data, relativ la ce înseamna si rostul caracterului. Astfel, într-o prezentare sintetica de exceptie, ne sunt expuse roadele conceptiilor de sorginte evolutionist –darwinste despre lume si viata, asa cum s-au manifestat la Kant, Nietzsche si Jean Paul Sartre, precum si în gândirea unor „practicieni revolutionari”, cum au fost Lenin, Stalin si Hitler. În final, toti acestia nu au reusit sa ofere o formula logica si rationala pentru caracterul uman. Si demonstratia de maestru a lui Iosif Ton sta în faptul ca fara credinta în Dumnezeu, nu poate exista un adevarat caracter. „Daca vrem sa traim într-o societate unde fiecare fiinta umana are valoare si unde principiile morale sunt puternic ancorate, avem nevoie sa ne întoarcem spre Dumnezeu si sa-L întrebam pe El cum vrea El sa ne traim viata si cum vrea El sa ne organizam societatea. El nu ne obliga sa venim la El si ne lasa sa încercam sa facem asa cum consideram sa facem si fara El . Dumnezeu ne da aceasta libertate tocmai pentru ca în final sa vedem unde ajungem fara El. Si sper ca noi, în România, am ajuns la momentul adevarului. Acum stim ce fiinte devenim fara Dumnezeu si stim ce societate producem fara El.”

Caracterul – chipul lui Hristos în noi

În concluzie, caracterul nu este rodul întâmplarii si nici consecinta vreunei filosofii omenesti. Chiar comportamentul crestin autentic reprezinta standardul cel mai înalt la care poate ajunge fiinta umana, însa numai în relatie cu Dumnezeu. Parcurgând diferite fragmente din cuprinsul Bibliei, autorul ne arata mai departe, modul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne ofera acea motivatie rationala pentru a fi oameni buni, de caracter, oameni integri, adica oameni de valoare. „În masura în care noi citim Biblia, meditam si ne rugam, Duhul Sfânt ne da priceperea de a aplica în vietile noastre ceea ce citim si ne da puterea de a birui înclinatiile naturii noastre cazute, ne da biruinta asupra ispitelor si astfel, creeaza în noi chipul lui Hristos sau caracterul dupa voia lui Dumnezeu.”

Ascultarea de Dumnezeu

O alta tema asupra careia scriitorul insista de-a lungul a trei prelegeri este cea a „ascultarii de Dumnezeu”, care pe de o parte, este baza caracterului autentic, iar pe de alta parte, ne conduce la acceptarea de sine. De fapt, nu se poate vorbi de un crestinism autentic în afara respectarii principiilor si normelor stabilite prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, al Scripturii, si de aceea, amorsarea procesului de preschimbare interioara se realizeaza atunci când întelegem sa ne supunem cu totul Creatorului nostru.  „Când asculti de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Si opusul este adevarat: când refuzi sa asculti de Dumnezeu, launtrul tau se urâteste, caracterul tau se schimonoseste. Legea lui Dumnezeu reflecta si descrie caracterul Sau. Si a asculta de legile lui Dumnezeu, a trai dupa poruncile Sale înseamna a trai ca Dumnezeu, a imprima caracterul Sau în fiinta ta.”

„O stare suprema de armonie si fericire” 

Mai departe, Iosif Ton ne vorbeste despre ce înseamna sa-I dam slava lui Dumnezeu si prin ce se caracterizeaza smerenia si mândria, doua atitudini extreme. Teza principala este ca trasatura de baza a unui caracter crestin se fundamenteaza pe dorinta de a-I da slava lui Dumnezeu si de a ramâne într-o atitudine de smerenie sincera.  „Noi avem nevoie sa vedem si sa recunoastem ca tot ce suntem si tot ce avem ne vine de la Dumnezeu si astfel, sa Îi dam cinste si slava cu scopul de a ajunge la fericita stare a partasiei, a comunicarii cu Cel ce ne-a creat si ne sustine. Astfel, gloria lui Dumnezeu reprezinta binele nostru suprem si când facem din aceasta scopul vietii noastre, ajungem într-o stare suprema de armonie si fericire.”

În ce priveste umilinta crestina, Iosif Ton nota: „A fi umil nu înseamna a umbla încovoiat si a zice ca nu esti înzestrat cu nimic special. Dimpotriva, a fi umil înseamna a vedea clar câte lucruri bune a pus Dumnezeu în tine si a recunoaste ca toate îti vin de la Dumnezeu, fapt ce te conduce sa-I dai slava si lauda.”

Cea mai mare porunca

O alta tema cu un impact direct asupra problemei caracterului este legata de definirea a ce înseamna „cea mai mare porunca” data de Dumnezeu, pentru a ajunge la o ascultare deplina de vointa Sa. Cu siguranta ca nu este simplu si nici usor sa conturezi valoarea poruncilor divine si cu atât mai putin sa evidentiezi la modul practic, care este cea mai mare. Cu toata aceasta dificultate, Iosif Ton are acea capacitate de a extrage esenta învataturii crestine în materie de ascultare de Dumnezeu. Prin ilustratii deosebit de sugestive, îmbinate cu o prezentare profunda a învataturilor biblice, cuvintele sale ne inspira, ne îndeamna si ne conduc la Creatorul nostru.  „Cine traieste dupa legile lui Dumnezeu este un om de caracter, asa cum l-a conceput Dumnezeu sa fie. Prin urmare, Domnul Isus ne spune ca a fi om de caracter, a fi asa cum vrea Dumnezeu sa fii, înseamna – reducând totul la esenta – sa Îl iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta si sa-l iubesti pe semenul tau ca pe tine însuti.”  În consecinta, întelegem ca împlinirea poruncilor lui Dumnezeu consta în a fi un om de caracter, un om care reflecta imaginea lui Dumnezeu. „Când Dumnezeu ne porunceste sa fim drepti, curati, sa spunem numai adevarul, sa iubim pe aproapele nostru, sa fim buni, sa-i ridicam si sa-i reabilitam pe altii, sa fim credinciosi, statornici, plini de bucurie, El de fapt, Se descrie pe sine si ne cere sa fim ca El. Poruncile pe care ni le da Dumnezeu au un caracter creativ si sunt menite sa creeze în noi un caracter divin.”

Fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos 

Însa, cele mai multe prezentari din acest volum se concentreaza pe conceptul de „viata spirituala crestina”. Ce înseamna acest lucru si cum poate fi tradus în viata noastra, reprezinta o preocupare permanenta a lui Iosif Ton, ce trece dincolo de acest volum de predici. Am putea spune ca aproape în orice prezentare a sa vom regasi câte ceva din aceasta tema principala a vietii spirituale crestine. Cu un talent deosebit si folosindu-se de cunostintele aprofundate dobândite în materie de limba greaca, autorul ne calauzeste în întelegerea conceptului nasterii din nou, precum si în cel de sfintire a vietii. Fara sa intre într-o teologie foarte înalta si ramânând la simplitatea a ceea ce sta scris, avem ocazia sa întelegem planul lui Dumnezeu pentru noi de a deveni asemenea Lui în ce priveste caracterul. „Trista este situatia oamenilor care desi spun ca au credinta în Dumnezeu, care desi stiu ca au un suflet si un spirit, totusi nu-si cultiva partea lor spirituala. Repet. Exista foarte multi oameni care cred sincer în Dumnezeu, cred ca au o parte spirituala în ei însisi, dar niciodata nu fac nimic pentru a-si hrani si dezvolta viata spirituala.” Putem afirma ca apelurile autorului sunt adresate celor care desi se numesc crestini, nu sunt constienti de valoarea acestui cuvânt si de implicatiile pe care le aduce si nu ajung sa guste puterea lui Dumnezeu si fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos.

Sigiliul Duhului Sfânt

Iata de ce, pe parcursul a 13 prelegeri, suntem învatati asupra fundamentelor credintei crestine în materie de preschimbare a vietii, mai precis, a caracterului. Pe de o parte, Iosf Ton ne demonstreaza pe baza Scripturii, deosebirea dintre „firea pamânteasca” si trupul nostru, precum si dintre spirit si suflet. În final, ne dezvaluie secretul unei vieti împreuna cu Dumnezeu, care consta în locuirea Duhului Sfânt în interiorul nostru. „Duhul Sfânt este Dumnezeu venit în noi. El este Cel care ne-a dat credinta în Domnul Isus. El este Cel care ne-a întors privirile spre Isus si Cel care ne-a ajutat sa ne deschidem fiinta înaintea Lui. El este Cel ce ne-a nascut din nou si ne-a facut copii ai lui Dumnezeu. El a venit în fiinta noastra ca un sigiliu, ca o pecete a proprietatii lui Dumnezeu si ca o garantie pe care ne-o da Dumnezeu ca suntem copiii Sai.”

Dupa 20 de ani

Folosind conceptia nou-testamentala ca trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, Iosif Ton dezvolta astfel, o suita de prezentari ce ne ajuta sa urcam treapta cu treapta pe scara desavârsirii crestine. Revenind la atmosfera anilor 80, atunci când dictatura se apropia de sfârsit, ne putem gândi la impactul deosebit pe care l-au avut aceste cuvinte, asemenea unor stele stralucitoare în întunericul noptii, asupra celor ce le ascultau. Câti oameni poate, stând în frig sau în conditii precare, lânga un aparat de radio dat la un volum minim, nu au primit lumina din lumina, care este Isus Hristos, prin cuvintele lui Iosif Ton. Facând referinta la cei 20 de ani care s-au scurs de atunci, putem constata cât de actuale au ramas cuvintele rostite atunci, prin intermediul postului de radio Europa libera. De fapt, „Spiritualitate si caracter crestin” reprezinta un volum ce se recomanda a fi citit de catre orice credincios crestin, indiferent de confesiune. În spiritul unui adevarat mesaj ecumenic, dar si evanghelic, autorul ne demonstreaza ca a avea un caracter autentic nu este o întâmplare, ci este pur si simplu rodul legaturii pe care o putem dezvolta cu Dumnezeu. Daca ne gândim la renasterea morala a natiunii noastre române, atunci vom afirma cu siguranta, ca destinul nostru fie va fi crestin, în sensul autentic al cuvântului, fie nu va fi deloc.

Octavian Curpas

Surprise, Arizona 

Impartaseste

Octavian Dumitru Curpas a etichetat acest articol cu: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *