Presa sau (si) blogging



O dezbatere sterila macina, deopotriva, oameni de presa si bloggeri. Al cui este viitorul? Al presei, macinata si ea de bolile democratiei sau al postacilor autonomi, care se cred liberi, fara sa-si dea seama ca sunt in adancul „Pesterei“ lui Platon? Doua materiale, de aici si aici, care comunica intre ele, mi-au retinut atentia. Unii infiereaza presa locala (bacauana si de oriunde), altii bloggingul, pe alocuri travestit din dorinta de a deveni presa (blog=web log, adica jurnalul subiectiv, zilnic, al individului care crede ca are de spus ceva). Ambele sunt forme de expresie.

Unele exprima (mass-media), de regula, intentia si mesajul unui grup de interese, uneori in forma stiintifica, daca vorbim de presa de nisa, altii (bloggerii) exprima opiniile personale, pe alocuri frustrarile, despuiate de forma clasica a unui articol de presa, dar care pot avea o influenta deloc neglijabila in spatiul public.

Este presa opozabila blogging-ului? Cu siguranta nu este! Ambele sunt necesare, omul de presa poate aluneca deseori in postura de blogger, dar invers este mai greu.

Diferenta intre cele doua forme de expresie se regaseste in simpla analiza a conceptelor grecesti episteme si doxa, intre concluzia stiintifica, ca rezultat dialectic al opiniilor specialistilor si opinia subiectiva a unei persoane, careia ii lipseste rigoarea metodei.

Presa ar trebui sa aiba o valenta stiintifica. Regula celor trei surse vine sa intareasca o pozitie neutra in tratarea unui subiect si certificarea adevarului. Legea si opinia specialistului sunt stalpi in tratarea unui subiect, oricare ar fi el. Sistemul democrativ intareste rolul presei, prin legi, care pana la urma vegheaza la bunul mers al societatii.

Zvonuri, intoxicari, adevaruri greu demonstrabile, subiecte care nu sunt de blog sau de presa

In spatiul public intalnesti fel de fel de zvonuri, „ponturi“ care te obliga sa-ti reprimi pornirile subiective. Altfel, risti sa fii pierzatorul unor procese de calomnie sau mai rau, sa fii ingropat de propria neputinta de a demonstra ceva.

Unii spun ca primarul X este corupt, ca face si drege, ca este protejat de procurori si mai mult ca se lauda cu asta! Acuzatiile sunt de nedemonstrat. Si te mai intrebi cine ar fi procurorul sau ministrul care are curajul sa-si puna obrazul, constiinta si libertatea la bataie pentru interesele unui individ obscur!?

Omul de presa afla de la politicieni si de la oameni de afaceri ca primarul X cere spaga, cere ca firmele apropiatilor intimi sa faca orice lucrare privata, ca de cele publice nici nu mai vorbim. Tot ei stiu ca: „sigur va fi arestat“, ca vom scapa de un individ cu asa deprinderi, un adevarat dusman al natiunii. Unii spun ca l-au inregistrat in timp ce facea urat, altii spun ca banii de la societatea de termoficare au ajuns in tarile calde si paradisurile fiscale. In acest loc presa paleste in fata Mafiei institutionalizate din Romania. Unele acte sunt de neobtinut si iti mai ramane doar credinta (doxa), pe care nu o poti exprima, deoarece risti sa platesti mai tarziu. Si cauti explicatii. Cu siguranta primarul X nu este atat de corupt si ca totul este folclor. Nu se poate ca un procuror DNA sa-l protejeze si sa vorbeasca pe fata de faptul ca nenea X este inatacabil. Nu se poate ca alti distinsi prim-procurori sau oameni din zona fiscala si a Curtii de Conturi sa se teama de o asa aratare!

Omul de presa se incarca, la fel ca un preot sau un psihoterapeut, de problemele celorlalti. Iti trebuie un stomac puternic si un psihic pe masura sa nu cedezi. Sa nu devii spagar, magar sau lipsit de simtul realitatii.

Presa facuta din declaratii, fara probe

Licitatiile care miros de la o posta a aranjamente, chiar daca sunt din fonduri europene, isi arata roadele abia atunci cand se cerifica lucrarile de proasta calitate, facute de agiamii politici, care se duc acasa cu o carca de bani. Ce e de facut cand un ministru secretar de stat afirma ca primarul X a dat bani europeni, fara licitatie la construirea unui pasaj si ca toata treaba e buba penala? Apoi, pe nepusa masa, neintrebat, edilul te injura si ameninta, prin terti, cu puscaria si alte inscenari… Subiectul de presa va fi tratat strict legat de tensiunea declaratiilor  indivizilor implicati in discutie.

In astfel de cazuri afli, tarziu, ca oamenii sunt protejati, ca institutiile antifrauda europene nu vor mai veni niciodata, ca toata treaba este aranjata de sus. Si multi colegi iti spun ca omul de presa nu trebuie sa fie corect, dezinteresat, ci doar expresia jegului ce-l inconjoara.

Singurul care are de pierdut este jurnalistul. Daca in acest punct el s-ar transforma in blogger, ar fi pierdut. Atunci cand vorbim de un aer mai rarefiat, atunci cand vorbim de presa de ancheta, de interese, Mafie, este bine sa-ti reprimi pornirile subiective. Nu de alta, dar au mai fost cazuri de sinucideri suspecte, uitate a doua zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *