Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a desfasurat în perioada 15-17 septembrie 2014 o actiune de 
investigatii arheologice în satul Musca, com. Lupsa, jud. Alba. Scopul operatiunii a constat în reluarea si continuarea cercetarilor pentru descoperirea si deshumarea ramasitelor pamântesti ale lui Alexandru Macavei (1915-1949), împuscat de Securitate la 31 iulie 1949.
„Fratii Alexandru si Traian Macavei au contribuit la înfiintarea organizatiei anticomuniste Frontul Apararii Nationale – Corpul de Haiduci, condusa de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. În cadrul acestei formatiuni, organizate dupa principii militare, cei doi frati au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani si-a stabilit baza în Muntii Apuseni, unde în cursul lunilor ianuarie si februarie 1949 s-au construit doua adaposturi“, se arata in comunicatul semnat de istoricul Gheorghe Petrov, coordonatorul IICCMER.
Alexandru Macavei s-a nascut la 10 iulie 1915 în satul Bucium Muntari (jud. Alba), localitate aflata în apropiere de Rosia Montana. Provenea dintr-o veche si importanta familie româneasca din Muntii Apuseni, parintii sai fiind Alexandru si Terezia. Acestia au avut împreuna opt copii, dintre care patru baieti (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) si patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei detinea o mina de aur si o instalatie mecanica de macinare si prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zona. Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale si membru al Partidului National Taranesc. La începutul razboiului a fost mobilizat în armata cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat la Batalionul de Vânatori de Munte din Abrud. În 1941 s-a casatorit cu Oprea Rozalia-Regina, nascuta în 1924, care în prezent locuieste în Baia Mare. Au avut împreuna un singur fiu, Cezar, nascut în 1942 si decedat în 2005.
În 1946, Alexandru a fost demobilizat si a locuit împreuna cu familia în Rosia Montana, unde a deschis un restaurant în cladirea fostului cazinou din localitate. Dupa nationalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietatile familiei au fost confiscate. Împreuna cu fratii sai, a început sa se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului si Partidului Comunist. Acest lucru a atras supravegherea 
atenta din partea autoritatilor, fiind apoi acuzati pentru detinere de aur si propaganda ostila regimului. În ziua de 7 iulie 1948 o echipa alcatuita din cadre de la Politia de Siguranta si jandarmi a încercat sa-i aresteze pe toti cei patru frati Macavei în timp ce acestia se aflau în casa parinteasca din Bucium Muntari. 
Acestia au opus rezistenta, iar în schimbul de focuri care s-a produs au fost raniti patru subofiteri de jandarmi. Dupa acest eveniment, fratii Macavei au parasit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunostinte care locuiau în alte zone ale tarii. Alexandru, împreuna cu Traian si Viorel, au plecat la Timisoara, iar Nicolae la Bucuresti. În toamna, Alexandru s-a întors clandestin în satul natal, dar în ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, în urma schimbului de focuri ce a avut loc doi subofiteri fiind ucisi si un soldat ranit. Pentru aceasta fapta, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat în lipsa de catre Judecatoria din Deva la munca silnica pe viata, fiind cautat intens de autoritati.
Alexandru si Traian Macavei au contribuit la înfiintarea organizatiei anticomuniste Frontul Apararii Nationale – Corpul de Haiduci, condusa de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. În cadrul acestei formatiuni, organizate dupa principii militare, cei doi frati au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani si-a stabilit baza în Muntii Apuseni, unde în cursul lunilor ianuarie si februarie 1949 s-au construit doua adaposturi. Locul ales se afla la Runculetul Grosilor, în apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est fata de comuna Bistra din jud. Alba. În dimineata zilei de 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor se produce atacul Securitatii. Au participat mai multe cadre operative precum si doua plutoane de soldati din cadrul Batalionului de securitate de la Floresti–Cluj. În urma acestei actiuni de forta au rezultat victime de ambele parti, însa fratii Macavei împreuna cu maiorul Dabija au reusit sa scape atunci din încercuire, ultimul fiind capturat, prin tradare, la 22 martie în apropiere de Bistra. Condamnat la moarte, Dabija a fost executat în Sibiu la 28 octombrie 1949. Cei doi frati Macavei au stat ascunsi o perioada în zona satului natal si apoi în Carpinis, unde au fost ajutati de diferite persoane care le cunosteau situatia. În lunile mai, iunie si iulie au locuit în Musca, la Sofia David, a carei gospodarie se afla situata într-un loc mai izolat, la marginea satului. Prin tradare si santaj, au fost depistati de autoritati, care au organizat o ampla actiune de încercuire.
În dimineata zilei de duminica, 31 iulie 1949, gospodaria Sofiei David a fost împresurata de un efectiv alcatuit din doi ofiteri de securitate si noua subofiteri de militie. În acel moment, fratii Macavei se aflau adapostiti în sura aflata în apropierea casei. A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reusit sa scape din încercuire si sa fuga pe cai diferite spre sat, amândoi fiind însa raniti. Traian reuseste sa se salveze si sa paraseasca localitatea, însa a fost capturat mai târziu, la 20 septembrie 1949, în localitatea Tomesti din jud. Hunedoara. Condamnat la moarte prin împuscare, a fost executat la Sibiu în noaptea de 11/12 octombrie 1950. Alexandru s-a refugiat în paraul Giurgestilor, situat în partea rasariteana a satului. Conform unui raport al Securitatii, acesta avea „o rana grava la cap în partea stânga, rana primita în grajd” si „pentru ca nu mai putea suporta rana, s-a împuscat cu arma pe care o avea asupra lui” în ziua de 31 iulie, pe la orele 13,20. Aceasta cronologie a faptelor nu coincide însa cu marturiile unor localnici care cunosteau bine evenimentele, acestia declarând ca împuscatura prin care probabil Alexandru s-a sinucis a fost auzita numai luni dimineata, în 1 august, cadavrul fiind descoperit de câtiva localnici în cursul aceleiasi zile. Decesul victimei a fost înregistrat la Primaria comunei Lupsa în 5 august, data consemnata a mortii fiind 1 august 1949. Cadavrul a fost înhumat în zilele urmatoare într-un loc situat pe o panta de deal, în imediata apropiere a paraului unde acesta a fost gasit. Groapa a fost sapata de patru localnici, iar cadavrul a fost aruncat în groapa fiind complet despuiat de haine. Înainte de acest moment, trupul a fost batjocorit prin lovire cu o bucata de lemn. Înhumarea a avut loc în prezenta unor cadre de securitate si militie.
Din informatiile pe care le detinem, grupa care a actionat la Musca împotriva lui Alexandru si Traian Macavei a fost alcatuita din noua subofiteri de Militie si doua cadre operative de la Securitatea din Turda: sublocotenentii Florea Sabau si Popa Vasile. Toti acestia au actionat din ordinul direct al capitanului Mihai Kóvacs, care atunci detinea functia de sef al Serviciului Judetean al Securitatii Poporului Turda, aflându-se în subordinea colonelului Mihai Patriciu, seful Directiei Regionale a Securitatii Poporului Cluj. Cei trei ofiteri de la Securitatea din Turda au mai ramas o perioada de timp în zona Musca unde au efectuat anchete si au operat zeci de arestari, multe persoane fiind ulterior condamnate la închisoare pentru legaturile avute cu fratii Macavei. Despre ceilalti frati Macavei, se stie ca Nicolae, care fusese comisar de politie, a fost împuscat la 13 martie 1949 în Bucuresti împreuna cu fiica sa în vârsta de sase ani, iar Viorel, avocat de meserie, a fost arestat la 3 noiembrie 1949 si condamnat la închisoare, însa a murit la Canal în 18 februarie 1952. Toata familia Macavei, inclusiv femeile si copii, au avut mult de suferit pentru faptul ca cei patru frati au avut curajul sa se opuna regimului comunist.
Investigatiile privitoare la descoperirea locului unde a fost îngropat Alexandru Macavei au început în vara anului 2008. Atunci au fost audiate mai multe persoane din satul Musca si din alte localitati de pe Valea Ariesului, iar pe baza informatiilor obtinute s-a stabilit cu aproximatie o suprafata relativ restrânsa unde martorii au indicat ca s-ar afla mormântul. În anul 2009, în cursul lunilor iunie si iulie, au fost organizate trei campanii succesive de sapaturi arheologice, însa fara rezultate. În acea zona, terenul se afla în panta, iar în urma cu mai multi ani a avut loc o alunecare de teren în urma careia a rezultat modificarea configuratiei solului. Investigatiile au fost reluate în 2013 si au constat în identificarea si verificarea altor persoane în vârsta originare din Musca, care mai puteau oferi informatii despre locul mormântului. Coroborându-se informatiile mai recente cu cele obtinute anterior, în perioada 15-17 septembrie 2014 s-a organizat a patra campanie de cercetari arheologice pentru cautarea si deshumarea victimei, sapaturile fiind efectuate în acelasi perimetru unde în 2009 au fost executate si celelalte sectiuni arheologice de cautare. Din pacate, nici de aceasta data locul mormântului lui Alexandru Macavei nu a putut fi identificat, însa pentru IICCMER si colectivul de arheologi implicati cazul ramâne în continuare deschis.
Actiunea s-a desfasurat în colaborare cu Muzeul National al Unirii din Alba Iulia si cu Muzeul de Istorie din Aiud. Cercetarile din teren au fost efectuate de o echipa specializata de arheologi: Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobota si Horatiu Groza.
FOTO: Alexandru Macavei
Imagini cu cadavrul lui Alexandru Macavei realizate de Securitate la Musca.
IICCMER In timpul sapaturilor arheologice de la Musca (15-17 sept. 2014).
