La multi ani, stimate domn Ben Todica!



Scriitor, editor, artist independent, Ben Todica de nationalitate româna, cetatenie româna si australiana, traitor pe meleagurile îndepartate ale Australiei, s-a nascut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puiesti, fostul judet Tutova, astazi judetul Vaslui. Zilele acestea împlineste sase decenii de viata, si poate privi în urma cu mândrie, printre suferinte si clipe de singuratate, frumoasele sale realizari, fiindca asa cum afirma Ioan Miclau din Australia, în prefata cartii Între doua lumi a domnului Ben Todica: „Suferinta fiind de fapt o calitate prin care se manifesta însasi viata… este inima creativitatii, combustibilul ei”. Îl sfatuia sa-si adune scrierile cu adânci radacini morale si crestine „caci de aceste scrieri si îndemnuri are nevoie azi tinerimea româneasca, tinerime prin care se va lega valul vesnicului nostru neam românesc, asa cum era pe vremurile când era un Rai al Europei”.

Ben Todica traieste azi în metropola Melbourne din Australia, alaturi de sotia sa – Mingming Dong si a copiilor – Carol, Eric si Guardeni Todica. Este un adevarat artist, un gânditor, un visator dar si constructor de armonii în lumea în care vietuieste.

Cineastul Ben Todica are zeci de filme realizate, cu teme reale alese din viata comunitatii româno-australiene, printre care si cutremuratorul film Drumul nostru, România fiind pentru el o continua sursa si bogatie spirituala, o tara plina de oameni buni si milostivi, harnici si nemasurat de ospitalieri.

S-a dovedit a fi si bun mânuitor al condeiului si cuvântului. A scris multe si variate articole, publicate si împrastiate prin multe publicatii literare românesti. Din fericire, am putut citi cea de a doua carte a sa Între cele doua lumi, editia 3-a 2012, editura Musatinia – Roman.

M-au impresionat cuvintele scrise în „Destainuirea” (o numesc eu) din prefata cartii: „Pentru mine fuga în vest a fost egala cu muscatura din marul pomului oprit…” Amintindu-si de tara sa, cu mare sinceritate scrie: „…pot spune ca toata perioada de 27 de ani petrecuta în Australia a fost luminata precum licuriciul lumineaza întunericul pe ici, pe colo, pulsând si permanent taind bezna într-un plâns nedefinit.”

Sentimentul mândriei de a fi român îi este înradacinat în suflet, dar si speranta: „România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pamânt unde e un român e o micuta Românie si totalitatea lor o formeaza un întreg.”

Abordând tema Valorii, atât de importanta pentru zilele noastre, mentioneaza: „România e o tara mica. Nu se poate opune! Dar se poate conserva asa cum numai ea stie s-o faca de mii de ani – prin trezire, realizare si promovare – Promovarea valorilor sacre!”  Este convins ca noi românii am învatat sa privim înainte si sa simtim divin, ca fiecare dintre noi, ori unde s-ar afla, îsi aduce contributia la schimbarile lumii, „precum fluturele care din miscarile aripilor sale a declansat un uragan în partea opusa a pamântului… Sa nu uitam ca noi toti suntem daruiti de la Dumnezeu cu potentialul FLUTURELUI”.

Se pare, ca nu îi este strain acel „efect al fluturelui” si nici aspectele „teoriei Haosului” care semnaleaza ca la cea mai mica schimbare a parametrilor initiali, se produce un comportament complet diferit în sistemul complex, ca atare avem de-a face cu incertitudinea – cea care ne provoaca de obicei mari suferinte – si care ne arata ca situatia initiala a unui sistem complex nu poate fi determinata cu precizie, prin urmare nici evolutia lui. Dar… avem „potentialul Fluturelui!” Nu putem stii, putem doar intui! Iata cum ne izbim de limite! Fac o digresiune amintind spusele unui savant rus: „Nu se pot prevedea limitele cunoasterii si previziunii stiintifice.” Da!, miscarea aripilor unui fluture, poate schimba multe! Si câte miscari ale fluturilor nu le vom fi cunoscând! Si-atunci cum sa decidem corect în actiunile noastre? ma întreb. Îmi vin în minte spusele lui Lucian Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…/ eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -/ si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa îmbogatesc si eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister/ si tot ce-i neînteles/ se schimba-n neîntelesuri si mai mari/ sub ochii mei…”

Dar sa revin la personalitatea domnului Ben Todica, în aceeasi nota – filozofica, dar cu alt specific. Se întreaba: „Cum poti avea acces la o natiune; cum poti îngenunchea un popor?” si tot dumnealui raspunde: „Elimina-i cultura! Ia-i identitatea!” „Existam pentru ca avem o cultura!” Vorbind despre Eminescu, afirma: „Eminescu este parte din ADN-ul poporului român”. Îl doare, asa cum ne doare si pe noi, ca unii dintre români – scriitori, filozofi – îl declara nerelevant, pe când altii, straini de neamul nostru, „ar da orice sa-l aiba pe Eminescu ca act de identitate”.

  Întâmplari ale vietii, pe care le si semnaleaza, l-au facut sa simta ca nu este singur si vorbind despre întrajutorare: „E atât de important sa stii ca nu esti singur!” Cât priveste Credinta, se exprima înduiosator: „Cred ca toate sufletele sunt din acelasi tata. Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna altfel. Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca esti nimic. Daca ai un vis trebuie sa lupti pentru el, sa-l protejezi pentru ca e copilul tau. Totul e posibil în viata daca tu crezi si insisti. CREDINTA, nu uita, E ETERNA! E FORTA!”

Subliniaza un adevar recunoscut: „Majoritatea stiintelor fug de Dumnezeu din principiu; se considera «stiinte exacte»  (adica limitate) fara a recunoaste ca toate descoperirile sunt facute printr-un dialog aprins si patimas cu EL.”

Am citit versuri care mi-au placut, din cartea Robii pamântului: „Când luna atârna de bolta, nauca,/ Vin caii în stepa, trec caii-naluca./ Zvârluga de pastravi din apa de munte/ Sunt gata ca omul si soarta s-o înfrunte.”…Walpurgica noapte cu cai fara sa,/ Ce frig e de-o vreme în inima mea.” (din poezia: „Nechezat de Cai în Noapte”)

Si închei cu impresionantele versuri: „Noi am plecat din tara mama,/ acolo au ramas muntii caruntii,/  vaile cu florile, turmele cu oile,/ padurile cu doinele, mormintele cu crucile”.

 

La multi ani, stimate domn BEN TODICA! Iata ca nu sunteti singur! Aveti prieteni!

 

Impartaseste

Vavila Popovici a etichetat acest articol cu: , , , , ,

Un comentariu

  1. lucica spune:

    Viatai frumoasa privind in sus mergnd mereu spre lsus

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *