Interviu cu pastorul Nicu Butoi



“Daca Hitler cunostea mai bine psihologia englezilor, nu îndraznea sa-i atace!” – considera pastorul Nicu Butoi (“Oxford University”)!

 

 Evanghelistul international de origine româna, Nicu Butoi, se înscrie cu siguranta pe lista celor mai de succes predicatori la nivel mondial. La vârsta de 16 ani, dupa ce viata lui a fost tranformata de Cuvântul lui Dumnezeu, primul lucru pe care l-a facut, dupa botez, a fost sa-i ceara unui pastor “o carte de predici” ca sa prezinte si altora pe Domnul Hristos. În perioada comunista, a gasit o metoda foarte ingenioasa de-a predica Evanghelia prin faptul ca a decis sa lucreze ca zugrav, aceasta meserie conferindu-i posibilitatea sa intre în sute de case si sa duca Cuvântul sperantei. Haituit si arestat de comunisti pentru ca predica si raspândea Biblii, Nicu Butoi este protejat si hranit ca de îngeri prin cele 90 de zile de înfometare si munca silnica din penitenciarul Bacau si scapat de condamnarea secreta la moarte, în timp ce nu conteneste “sa predice pe Domnul” si sa încurajeze pe toti cei din jur, arestati si gardieni deopotriva, chiar acolo în detentie.

Dupa Revolutie, Dumnezeu l-a asezat repede pe Nicu Butoi în fata multimilor “flamânde” si-l gasim de la un capat al tarii la altul, predicând pe Isus Hristos cu mare putere prin casele de cultura si biserici de tot felul. “Eu predic oriunde sunt chemat” obisnuia el sa spuna când era iscodit cu întrebari, “numai în iad nu ma duc sa predic, ca acolo nu mai este cine sa se pocaiasca”.

 

De prin 1996 Nicu Butoi este chemat sa predice si în SUA, întâi în penitenciare, apoi în biserici românesti si apoi în scoli si biserici americane si de multe ori la televiziuni crestine. În 1997 accepta invitatia de a fi pastorul Bisericii Adventiste Române din Loma Linda, California, pozitie din care va lucra în multe parti ale lumii pâna în anul 2005, când este chemat la o alta biserica româna la Londra. Adiacent de aceasta, pastorul Nicu Butoi pastoreste o biserica englezeasca din capitala Angliei. În Loma Linda cuvântul de har da nastere la o frumoasa misiune media care va raspândi lumina evangheliei la mii si mii de suflete prin casete, DVD-uri si prin Internet. Fratii nostri români din Londra se straduiesc sa urmeze exemplul celor din Loma Linda si sa valorifice la maxim acest dar al lui Dumnezeu pentru ei, pastorul Nicu Butoi.

În 1998 Nicu Butoi a absolvit Institutul Teologic Adventist din Bucuresti, iar din 2004 este student într-un program doctoral la Oxford University. Împreuna cu sotia sa Monica, se bucura sa-si vada cele patru fete crescând în statura si întelepciune.

Tinta pe care o urmareste Nicu Butoi întotdeauna este sa-L înalte pe Hristos în fata oamenilor asa încât bucuria mântuiri sa înfloreasca în suflete. Si Domnul i-a împlinit în mod plenar aceasta dorinta acerba. Desi timpul sau liber este extrem de limitat, având în vedere misiunea grandioasa pe care o are în Marea Britanie, pastorul Nicu Butoi a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu.

– V-as ruga în primul rând sa ne spuneti ce anume v-a determinat sa plecati la Londra si care sunt principalele dvs obiective în Anglia?

– Tot ce pot spune este ca nu am stiut de ce am plec, chiar prieteni apropiati m-au întrebat “de ce?” Le-am explicat sincer ca nu stiu nici eu dar ca trebuie sa ma duc. Am avut încuviintarea si încurajarea familiei si credinta ca Dumnezeu este cu mine într-o lucrare despre care nu puteam spune mai nimic. Actualmente locuiesc în Watford, în Nordul Londrei. Cu privire la obiective acum pot sa spun câte ceva. Am venit aici cu gândul sa organizez Biserica Adventista Romana în Londra si în Anglia în general. De îndata ce am început aceasta lucrare, am fost invitat la centrul de conducere al Adventistilor din sudul Angliei si într-o scurta convorbire cu presedintele mi-a fost încredintata, “spre vindecarea ranilor“, una dintre cele mai mari biserici adventiste de limba engleza de aici. Presedintele mi-a spus ca m-a vazut de mult timp la TV, pe “Hope Channel” si ca în rugaciunile lui pentru Biserica “Totenham West Green Road” a auzit insistent o voce care i-a spus ca prin mine Domnul va lucra pentru aceasta biserica. “Dar – îsi zicea el- de unde sa vina omul acela aici la Londra?” Când m-a vazut în biroul lui a sarit de pe fotoliu si a strigat- “Te cunosc!“ Mi-am dat seama ca urma sa lupt pe doua fronturi care priveau o biserica “în facere” si una “în refacere”.

– Pe lânga implicarea în biserica, am înteles ca va pregatiti si sub aspect academic. V-as ruga sa ne precizati care este“subiectul” dvs de studiu. De asemenea, în toata aceasta perioada cât veti locui în Anglia, la ce interval de timp v-ati propus sa veniti acasa

– Am aplicat la “Oxford Center” for “Mission Studies” pentru un master în misiune si dezvoltare (nu gasesc de buna teologia “goala”). Am sustinut doua examene sub forma de interviuri si dupa cel de-al doilea mi s-a comunicat ca am fost propus pentru un program de doctorat. Acum lucrez la faza incipienta a dizertatiei în care se trateaza legatura dintre Hristos si identitatea bisericii (majoritatea bisericilor traiesc ceea ce se numeste o “criza de identitate”). As dori ca lucrarea aceasta pentru care ma rog si fac cercetari sa aibe o utilitate transdenominationala. Cu privire la venirea acasa – adica în California unde se gasesc sotia si cele patru fiice ale mele – acesta este adevaratul meu examen pe care-l dau în fiecare zi, de mai multe ori. Niciodata nu mi-am dat seama cât de mult cuvântul pur românesc “dor” vine de la “a durea”, durere. Este asa de adevarat lucrul acesta. Daca nu ar fi la mijloc lucrarea Domnului atunci nimic nu ar putea sa ma retina aici dar deocamdata suferim cu toti si suferim asa de mult…

Ajung acasa la fiecare doua -trei luni dar acest lucru este ca si cum ai bea apa din când în când. Domnul, însa, va purta de grija si în privinta aceasta.

– Exista vre-o posibilitate ca mesajele dvs din Marea Britanie sa poate fi ascultate si de noi, cei din SUA, sau în alte parti ale lumii pe unde radio, TV sau prin INTERNET?

– Da, se pot viziona si asculta pe Internet la adresele: www.londonromaniansda.com, www.intercer.org sau www.lomalindaromaniansda.org. De asemenea, chiar acum sunt în pregatiri intense pentru o serie de conferinte evanghelistice care vor fi transmise pe “Hope Channel” care are acoperire globala. Seria se va întinde pe toata luna mai si primul weekend din iunie.

– În ultima perioada, ati vizitat probabil mai multe biserici engleze. V-as ruga sa ne spuneti daca ati remarcat anumite elemente în principiile lor de functionare care ar putea fi aplicate si bisericilor românesti?

– Implicarea bisericilor engleze în activitati de caritate este uimitoare. Anglia continua sa ramâna un imperiu “peste care nu apune soarele niciodata “. Nu neaparat politic sau militar dar social si uman. Ei privesc multe tari ca fiice ale lor, le poarta de grija, sufera si se bucura cu ele. Saptamâna trecuta s-a încheiat campania de strângere de fonduri pentru ADRA o organizatie caritabila în mijlocul Bisericii adventiste. S-au colectat bani de ordinul milioanelor, toti a trebuit sa iesim în strazi si pe la casele oamenilor cu o cutie speciala, sigilata si sa cerem contributii. Eu nu prea am reusit sa fac cine stie ce, mai mult am pus de la mine, ca nu am talent în privinta aceasta dar au fost altii cu mare succes. Cu privire la viata bisericilor, ceea ce m-a impresionat cel mai mult este maturitatea si manierele englezilor în a-si alege conducatorii.

Avem ceva de învatat de aici. Este o asa demnitate si un asa respect în alegerea conducatorilor de ramâi uimit în special daca vii dintr-o biserica româna. Oamenii se sprijina pe Dumnezeu când îsi aleg conducatorii. Au în vedere adevarata valoare si chemare a unui om, îl aseaza în locul potrivit pentru el si dupa ce acestia au fost alesi, îi respecta ca fiind pusi de Dumnezeu. Înca o data spun, e uimitor. Doamne ai mila si de noi!

– Referindu-ne acum la englezi, în general, care considerati ca este preocuparea lor principala sau pe ce anume pun ei cel mai mult accent? Exista un mit care spune ca în lume exista trei mari influente: Franta, America si Anglia. Se spune ca daca ajungi la Paris, primul lucru, cei de acolo te întreaba ce studii ai. În Washington, doresc imediat sa afle câti bani câstigi. Iar daca ajungi la Londra, cei de acolo doresc sa stie “al cui esti”, vor sa afle daca esti din neam nobil. Este acest “zvon” o realitate a momentului sau e de domeniul trecutului? Cum credeti ca ar fi reactionat englezii daca apostolul Pavel s-ar fi dus la Londra si s-ar fi recomandat ca este “din neam de Dumnezeu?”

– Depinde unde te uiti, dar în interiorul bisericii am observat armonie si respect desi Anglia nu este în totul libera de sechelele trecutului ei de discriminare. Oricum Evanghelia a lucrat din greu si din plin si se vede o mare deosebire astazi în comparatie cu ieri. Am observat ca ei apreciaza foarte mult intelectul, cultura si talentul indiferent cine este posesorul. Mintea englezului este foarte iscoditoare si ei au facut o forta din întrebare în sine. Vad foarte multe cârciumi, localuri mici si cu iz de demult pe care ei le apreciaza ca pe un fel de camin al lor, un fel de micro societati …

Daca Pavel le-ar fi spus ca “suntem din neam de Dumnezeu” ei în mod sigur i-ar fi zis ceea ce eu aud de mii de ori la Oxford “de unde ai luat asta“? Ei nu acorda nici o importanta afirmatiei fara demonstratie si mintea lor e croita spre a cere si a oferi dovezi.

– Care credeti ca sunt valorile primordiale ale poporului englez?

– Valoarea primordiala a poporului englez, asa cum am putut eu sa vad în putinul timp de când sunt aici este curajul, îndrazneala, rezistenta si perseverenta. Ei nu stiu sa de-a înapoi si nu prea stiu sa se de-a batuti. Daca Hitler cunostea mai mult istoria si psihologia poporului englez nu îndraznea sa-i atace.

– Care este religia dominanta în Anglia si care este relatia ei cu celelalte denominatiuni crestine?

– Desigur e vorba de biserica anglicana cu nuantele si spiritul ei. E o biserica nascuta din pragmatismul englez si care comunica faptul ca nimic nu e de mirat din partea unei tari ca Anglia, ca ea stie sa puna vointa si convingerea ei deasupra oricarei dogme sau traditii.

În ce priveste relatia ei cu alte denominatiuni observ ca au un fel de spirit matern sau mai degraba patern. Au un aer de superioritate si de siguranta de sine, în timp ce nu sunt lipsiti de serioase framântari interne cauzate de pozitii diferite în confruntarea cu anumite probleme.

– As dori acum sa ne spuneti câte ceva despre românii din Londra. Cam la ce numar se ridica, cu ce se ocupa si care sunt de în general aspiratiile lor ?

– Am relatii bune cu Ambasada româna din Londra si ma preocupa viata si manifestarea românilor de aici. Lucrurile sunt înca la început fiindca marele val de emigranti e relativ tânar. Anglia a fost mai putin deschisa fata de români dar acum îi apreciaza foarte mult. Totusi în opinia mea si dupa putina mea experienta aici, societatea româneasca din Anglia este înca fluida. Sunt încercari timide de organizare si de concentrare a eforturilor: un dispensar românesc, o scoala în limba româna… dar va mai trece mult timp pâna când natiunea noastra cu gradul ei mic de coeziune va reusi sa se distinga si sa se manifeste ca atare în aceasta tara.

– Credeti ca s-ar putea forma anumite punti de legatura între crestinatatea româna din Anglia si cea din SUA?

– Cred ca ele exista deja, probabil mai mult la nivel personal si local dar un cadru de schimb si comunicare nu exista si într-adevar ar fi de dorit. Marea problema este ca americanii nu sunt priviti de englezi cu prea mare simpatie si cam tot ceea ce vine de acolo, desi este apreciat, totusi nu entuziasmeaza prea mult. O alta problema pe care o vad aici foarte pregnant este chestiunea vizelor. Probabil mai mult de jumatate din românii de aici sunt ilegali si de aici si caracterul fluid al societatii noastre românesti din Anglia. Daca s-ar ridica viza si s-ar legaliza libera circulatie atunci cred ca s-ar putea si se vor face multe lucruri bune. Ma astept însa ca pe puntea acesta de care vorbiti se va circula într-un singur sens.

– În final v-as ruga sa adresati un gând cititorilor ziarului “Romanian Times” si în mod special comunitatilor de români din Portland si Phoenix.

– Am avut harul sa marturisesc pe Domnul în mijlocul adunarilor de limba româna din Portland, Oregon si Phoenix, Arizona si am ramas foarte placut impresionat de simplitatea si de caldura dragostei fratesti si a credintei crestine de nuanta româneasca. Domnul iubeste poporul nostru cu care ma laud eu zicând ca s-a nascut crestin, ca nu a avut razboaie de agresiune sau de cucerire, ca este asa de pasnic si de iertator, de iubitor si de ospitalier… În final sa spunem cu toti împreuna cu apostolul Pavel, Gal 6,14: “În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume“. May The Good Lord Bless You!

Lucrarea si activitatea pastorului Nicu Butoi este mult mai vasta decât putem noi sa cuprindem într-un articol. Actiunile sale trec dincolo de slujirea de la amvonul unei biserici, transpunându-se în viata de zi cu zi, în practica. Un exemplu elocvent este ca domnia sa îsi face timp pentru toti cei care au nevoie de ajutor fara sa tina cont de educatia, potentialul financiar sau “spita neamului” din care acestia fac parte. Am putea spune cu certitudine ca trasaturile mentionate de catre Rudyard Kipling în poezia “Daca” (publicata la Londra) se regasesc din plin în caracterul omului Nicu Butoi. Mai mult decât atât, am putea spune ca viata acestui om reflecta chipul Domnului Isus si viziunea pe care el o are este mai presus de orice ambitii personale. Astfel ca, dincolo de eminentul pastor si evanghelist, Nicu Butoi este un om foarte modest si accesibil. Domnia sa primeste zilnic sute si uneori chiar mii de mesaje de la prieteni si simpatizanti din întreaga lume.

Interviupentru Romanian Times

Octavian D. Curpas-Phoenix Arizona

Impartaseste

Octavian Dumitru Curpas a etichetat acest articol cu: , ,

Un comentariu

  1. miron ana spune:

    Fara cuvinte multe. Admiratie , respect si apreciere .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *