Nimic nu este mai simplu decât sa predici Evanghelia într-o societate libera. Este usor sa le vorbesti oamenilor despre Hristos, atunci când nu îti este nu exista restrictii cu privire la ceea ce poti spune. Nu e nicio problema sa fii un predicator care aduna masele de oameni, când acest lucru nu este interzis, dar a realiza toate aceste lucruri în contextul unei societati supuse unui regim dictatorial reprezinta o provocare careia putini pot sa îi faca fata.
„Cuvinte fara de moarte”
Societatea comunista a apus, cel putin în România. Deja vorbim de timpuri trecute, ce nu îsi mai gasesc un corespondent imediat în lumea în care traim. Cu toate acestea, învatamintele pe care le-am deprins în acea perioada ar trebui sa ramâna vii, tocmai pentru ca istoria sa nu se mai repete. În acelasi timp, memoria actelor de curaj si barbatie dovedite de catre oamenii credintei în acele timpuri nu trebuie sa dispara. Astfel de amintiri se constituie ca adevarate diamante de mare pret, zamislite în cuptorul suferintelor pentru Hristos, în mijlocul noroiului si pietrisului unei societati abrutizante. În acest sens, cartea „Fiti oameni”, alcatuita dintr-o selectie a predicilor tinute catre Iosif Ton în perioada 1973-1981 reprezinta un adevarat tezaur de nestemate, ce stralucesc în lumina care vine de la tronul lui Dumnezeu. Valoarea acestor „cuvinte fara de moarte” poate fi în mod corect evaluata doar în perspectiva vesniciei, fiind cu atât mai mare cu cât timpul în care au fost aduse la viata era unul de întuneric, necredinta si disperare.
Chemare la o viata transformata
„Care au fost caracteristicile de baza ale predicilor mele din acea perioada adunate în volumul acesta reprezentativ?”, spune Iosif Ton. „În primul rând, prin multe dintre aceste predici am cautat sa dau oamenilor curajul de a sta drept în picioare, de a înfrunta persecutia cu barbatie, de a fi gata de orice sacrificiu pentru credinta, de a ramâne cu Domnul Isus prin orice încercare.” Nu este simplu sa îti propui un astfel de obiectiv si cu atât mai greu este sa îl si realizezi, dar prin viata si exemplul pastorului Iosif Ton putem spune ca acest obiectiv a fost atins. De asemenea, în aceste predici se poate urmari o tema care apare iarasi si iarasi în scrierile lui Iosif Ton, având drept subiect transformarea vietii. „În al doilea rând, preocuparea mea a fost sa vad ca credinta oamenilor nu ramâne ceva teoretic, ci ca ea este un act care duce la o viata transformata. Pe scurt, prin predicile mele am vrut sa produc oameni de caracter. Am predicat un mesaj care sa duca la transformare launtrica si la o traire curata.”
Sursa adevaratei bucurii
O prima tema pe care o abordeaza Iosif Ton este cea a „adevaratei bucurii”. Pare destul de dificil sa vorbesti despre bucurie unor oameni întristati si apasati de felurite suferinte, dar aici este puterea de exceptie a crestinismului. Un crestin nu poate fi decât un om care gusta din adevarata bucurie cereasca, în timp ce bucuria oferita de aceasta lume este întotdeauna trecatoare si dureaza putin. „Sursa acestei bucurii este o gândire schimbata. Si eu accentuez – si ati vazut ca accentuez mereu: sa te lasi patruns mereu de acest gând: ca esti fiul lui Dumnezeu, ca esti unit cu Hristos, ca esti în mâna Lui. Acest gând trebuie sa te patrunda pâna în adâncurile tale. Eu asa înteleg secretul bucuriei, prin a sti ca Dumnezeu îmi este tata.”
„Voi biruiti!”
Un alt aspect important din viata de credinta este cel al „luptei împotriva pacatului si biruinta asupra sa”. Cu siguranta ca acest subiect a fost amplu dezbatut în repetate rânduri, de catre multe persoane. Dar caracteristica pentru Iosif Ton este acea abordare practica, având implicatii imediate, a luptei pe care o dam împotriva pacatului, indiferent de forma. În aceasta lupta ne regasim ori de câte ori ne opunem raului din lume si celor care-l promoveaza. Dar în aceasta lupta, cel care prezinta adevarul nu trebuie sa ramâna singur, ci alaturi de el trebuie sa fie toti ceicare cred în Hristos. „Vreau sa stiti ca voi, cei care va rugati în taina, voi sunteti cei care faceti biruinta Evangheliei. Nu predicatorul este cel care biruie; voi biruiti! Predicatorul este asemenea lui Iosua, care se lupta în vale cu dusmanul. Moise, cel de pe munte, cel care se roaga pentru Iosua, sunteti voi! Când Moise îsi lasa mâinile în jos, Iosua era slab si pierdea batalia. Aceasta se aplica si la mine, ca si la toti cei care vestesc Evanghelia. Daca noi slabim, slabim pentru ca voi ati lasat mâinile în jos, pentru ca nu v-ati rugat îndeajuns pentru cei care prezinta adevarul.”
„Oameni care îndraznesc sa lupte”
De asemenea, atât în vremuri totalitare, cât si în cele „normale” avem datoria sa îl recunoastem pe „cel rau si metodele lui”. Imaginea propusa de Iosif Ton cu privire la natura bisericii este deosebit de relevanta, fiind într-o directa contradictie cu ceea ce ar fi dorit stapânii acelui regim de întuneric. Irozii din toate vremurile au cautat sa aduca slabiciune în mijlocul poporului lui Dumnezeu, propagând idei si conceptii care sa-i nimiceasca puterea. Adevaratii martori ai lui Dumnezeu au stiut sa aiba o conceptie corecta despre biserica. „Unii oameni îsi imagineaza de cele mai multe ori biserica, asemenea unui spital, un locas al sufletelor bolnave, o adunare a oamenilor înfrânti în viata, care nu mai pot tine piept problemelor vietii acesteia si care gasesc în religie un refugiu, o alinare, o mângâiere într-o viata pierduta. Însa imaginea aceasta este cu totul falsa. Daca ar fi sa comparam biserica cu o institutie omeneasca, în mod corect si dupa cuvântul lui Dumnezeu, nu am compara-o cu un spital, ci cu o armata. De ce? Pentru ca aici nu vin oameni înfrânti cum s-ar crede, ci oameni care îndraznesc sa lupte. Aici vin oameni care nu dau înapoi în fata vietii, ci oameni care au fost descatusati de sub puterea celui rau si care au declarat pe fata razboi întunericului.”
„Sa stai singur în furtuna”
Daca exista un lucru care provoaca abaterea de la acest ideal crestin al unei biserici luptatoare si biruitoare, atunci acela decurge din influenta demoralizatoare a vremurilor pe care le traim, caracterizate de neliniste, îngrijorare si teama. Iar dintre toate acestea, poate cea mai periculoasa amenintare este cea a compromisului, a abaterii de pe calea cea dreapta. „Primejdia de a nu mai merge pe drumul drept, primejdia de a o lua pe ocolite, aceasta este primejdia când vremurile sunt cumplite, vremuri în care oamenii se abat de pe cale, când oamenii o iau razna. Vremuri în care nu ai pe nimeni ca sprijin lânga tine. Vremuri în care nu ai pe nimeni care sa te ajute sa stai pe calea cea dreapta. Vremuri în care esti aruncat fara mila într-o situatie în care trebuie sa stai singur în furtuna.”
„Adevarul, corectitudinea si cinstea”
Tocmai în astfel de vremuri, adevaratii crestini sunt asemenea unor repere morale si spirituale, stând în picioare atunci când toti se culca la pamânt, fiind oameni atunci când toti ceilalti abandoneaza acest statut. A fi om, a fi puternic în mijlocul furtunii presupune o experienta interioara pe care putini oameni o dobândesc. Înseamna sa ai radacini adânci în Sfânta Scriptura si în Dumnezeu si sa nu te lasi impresionat de desfasurarea fortelor celui rau sau chiar de propria neputinta. „Omul adevarat este omul care are principii clare. Are principii sanatoase si nu le sacrifica. Mai bine moare. El nu îsi calca principiile dumnezeiesti, iar când e vorba sa le aplice, el o face cu dragoste, cu blândete. El este în dragoste credincios adevarului. Este omul care se daruie pentru altii, care abandoneaza egoismul mârsav si meschin si iese sa îmbogateasca pe altii. Care se revarsa în dragoste spre altii. Omul adevarat este omul care tine la principii, care este sever cu el însusi si nu încalca în niciun chip adevarul, corectitudinea si cinstea.”
Adevarata sete dupa Dumnezeu
Ce ideal deosebit a asezat Iosif Ton în fata celor care erau destinati sa ajunga „ oameni noi”, dupa chipul fricii! Fara a vorbi în mod direct împotriva regimului, pastorul Iosif Ton lovea la radacina principiilor de întuneric care stateau la baza acestuia. De fapt, crestinismul autentic va fi totdeauna o amenintare pentru oricine doreste sa fie stapân peste semenii sai, precum si pentru oricine doreste sa se înalte împotriva Celui Prea Înalt. Experimentul comunist nu a fost altceva decât o batalie pentru mintea oamenilor, o încercare de a-i abate de la realitatea lumii spirituale, de a-i arunca în suferinta si de a distruge notiunea de om. Pentru toate aceste aspecte, Iosif Ton a dedicat predici care sa restaureze valoarea umana, care sa ne determine sa nu fugim de suferinta pentru Hristos, sa credem în realitatea lumii viitoare, sa învatam abecedarul Evangheliei si sa câstigam batalia pentru mintea noastra. Autorul ne-a aratat ce înseamna adevarata sete dupa Dumnezeu si cum putem primi viata de la Duhul Sfânt, pentru ca în final, sa traim experienta unor solutii neobisnuite pentru situatii deznadajduite si sa ne acceptam pe noi însine, sa nu mai fim cu inima împartita si sa fim asemenea cu Hristos.
„Functionam bine… pe baza de dragoste”
„Când Dumnezeu ne-a conceput, primul lucru pe care l-a realizat a fost ca noi sa nu functionam bine decât pe baza de dragoste. Primul lucru de care are nevoie un copil este dragostea mamei lui, nu numai hrana. Daca un copil nu simte dragostea mamei, daca un copil nu este înconjurat de iubirea parintilor, el se usuca în interior. Uitati-va la un copil nedorit si la un copil caruia parintii îi spun ca e nedorit. Uitati-va cât e de speriat, cât e de complexat si cât e de derutat în viata, copilul caruia nu i s-a aratat dragoste.” În creuzetul urii, minciunii si fricii, al timpurilor în care experimente aberante se faceau pe natiuni întregi, cu totii devenisem niste copii nedoriti ai acestei lumi sau conceputi doar pentru a fi sclavii unui sistem fara mila. Uitând de Dumnezeu, am ajuns sa uitam si de noi însine, de ceea ce suntem si de ceea ce putem deveni. Îndoctrinati cu o ideologie atee, materialista si evolutionista în sensul rau al cuvântului, am ajuns sa credem ca omul este doar un animal evoluat si ca nu exista nimic dincolo de mormânt si de orizontul acestei lumi. Cu toate acestea, Biblia a continuat sa straluceasca si în vremuri de întuneric. Ba chiar, lumina ei a fost mai puternica decât în timpuri obisnuite. Cum a fost posibil acest lucru? Minunea descatusarii Cuvântului lui Dumnezeu s-a realizat prin oameni adevarati, oameni ai credintei, oameni ai adevarului, printre care se numara si pastorul Iosif Ton. De aceea, aceasta carte apel – „Fiti oameni” – ramâne valabila, indiferent de vreme. Nimic nu s-a schimbat, decât doar decorul. Lupta este aceeasi.
O carte care pe mine si familia mea de-alungul vietii ne-a fost printre cele mai valoroase lecturi ,oridecate ori eram coplesiti de poveri ,in aceasta carte am gasit ridicare din orice stare .Domnul sa-l binecuvinteze pe fretele Iosif Ton si pe sora Elisabeta.Un bun exemplu pentru noi !
Va felicit pentru aceasta postare,fiti binecuvantati!