Exclusiv: Secretele noului tanc rusesc T-14 Armata

Articol scris de analistul militar Valentin Vasilescu,  pilot si fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni

Noul tanc rusesc T-14 Armata care va defila pentru prima data la parada militara din Piata Rosie, pe  9 mai 2015, a aparut in public pentru prima oara pe 4 mai la repetitiile finale, fara huse pe turela. O parte din noutatile tehnologice înglobate de tancul T-14 Armata sunt vehiculate pe internet.  Cu precizarea ca exemplarele prezente la parada de la Moscova fiind de pre-serie, au misiunea de a testa echipamentele si nu au montate pe ele toate aceste sisteme.

Însa tancurile T-14 Armata care vor fi receptionate de armata rusa, le vor avea pe toate. Si echipamentele vor trebui sa atinga performantele cerute în caietul de sarcini de militari. Personal, consider ca putin exagerati anumiti parametrii pe care sursa i-a indicat, în ceea ce priveste acest tanc. Dar am preferat sa-i redau asa cum au fost ei relatati.

Tancul cîntareste 57 t si este propulsat de un motor de  1.200-1.500 CP ( o viitoare varianta urmînd sa fie echipata de un motor de 2.100 CP), care-i permite sa abordeze pante cu înclinarea de 60 de grade si trecerea peste obstacole cu înaltimea de  1,3 – 1,5 m.

Pe tancul T-14 a fost montata cea mai moderna suspensie ruseasca care printr-un microprocesor controleaza individual fiecare galet ( rola ) a senilei. Una din configuratiile create de suspenie este „asezat”, care-i asigura tancului un profil foarte jos în mars si o mai buna aderenta la drum drept. Alta configuratie este „ridicat”, cu partea din fata mai sus decît cea din spate, utilizata în manevrele în teren obstacolat. Cea mai interesanta este configuratia „în genunchi” prin care se ridica partea din spate a tancului mai sus decît cea din fata, oferind tunului un unghi mai mare de înaltare si azimut, în cazul tragerilor asupra tintelor aeriene, care evolueaza la joasa înaltime.

Si transmisia tancului T-14 este controlata de un microprocesor. Transmisia fiind capabila sa realizeze în mod automat schimbarea raportului de transmisie, pas cu pas, în orice proportie, ceea ce a condus la eliminarea schimbatorului manual de viteze. Ca termen de comparatie, tancurile M1A2 Abrams si Leopard 2A5 au patru viteze înainte si doua înapoi .

Blindajul propriu-zis contine straturi succesive composite, din materiale ceramice, otel, aliaj de titan si CNT – fibre carbonice nanotub ( cel mai probabil pe baza de hybtonita ). Blindajul tancului Leopard 2A, de tip Chobham, se pare ca este mai slab decît cel al lui T-14, desi utilizeaza un material compozit multistrat din generatia a 3-a, care include otel, tungsten si material plastic întarit cu componente ceramice. La rîndul sau, blindajul tancului Leopard 2A5, în cadrul testelor efectuate de armata SUA, au demonstrat ca asigura protectie dubla la proiectile cinetice, fata de tancul american M1A2 Abrams ( adîncime echivalenta de penetrare 350 mm fata de 650 mm). Întrucît reteta lui M1A2 încorporeaza în blindajul propriu-zis doar otel si placi din uraniu saracit. T-14 Armata ar mai mai dispune si de panouri suplimentare RHA ( blindaj omogen laminat ), pe ¾ din suparafata ( în partea frontala, lateral, spate si pe turela ) cu grosimea de 600-1.000 mm, care n-au fost montate pe blindatele prezente la parada.

Despre blindajul activ Afganit ( destinat detonarii senzorilor de dirijare ai rachetelor si proiectilelor antitanc, la minimum 1-2 m,  înainte de blindajul propriu-zis ) se afirma ca este bazat pe radar-Doppler si ca este cu o generatie mai avansat decît Arena si Trophy ( cele mai performante la aceasta ora pe plan mondial ).

Tancul T-14 este dotat cu o turela, actionata de la distanta, în care este montat tunul principal cal.125mm, complet stabilizat în cele 3 axe de un sistem giroscopic cu laser. Se afirma ca acest tun dezvolta o energie cinetica mai mare cu 30 %, decît tunul cal. 120-mm de pe tancurile M1A2 Abrams ( care perforeaza blindaje de pîna la 810 mm ) si Leopard 2A5. Tunul principal de pe T-14 dispune si de un mecanism automat de racire a tevii, fapt ce permite obtinerea unei cadente mai mari decît la cele de pe tancurile T-90. Acesta utilizeaza proiectile perforante cu camasa de tungsten, explozive, cu submunitii antitanc de tip SADARM, dirijate pe fascicol laser de tip Kitolov 2M si rachete antitanc dirijate prin laser care pot fi lansate si împotriva elicopterelor sau avioanelor care zboara la joasa înaltime.

În turela mai este dispus un alt tun cal. 30 mm ( cu cadenta de 620 proiectile/minut ) care nu a fost motat pe blidatele prezente la parada si o mitraliera cal.12,7 mm.  Toate cele trei arme din turela au încarcarea automata.  Armamentul din turela este cuplat la centrala de conducere a focului, echipata cu doua complete de aparatura de vedere pe timp de noapte ( cu ecrane video protejate de filtru anti-laser ). cu înalta rezolutie ( putere maritoare 15-20 x ), telemetru laser, procesor balistic cuplat la senzori pentru viteza si directia vîntului.

Centrala de armament dirijeaza si echipamentul de identificare IFF ( amic/inamic ) cu doua canale ( laser si electronic), care trimite catre tinta un semnal digital de comanda criptat. Laserul executa identificarea în 0,6 secunde si în cazul unei tinte amice blocheaza declansarea focului.

Sistemul de contramasuri electronice de pe tancul T-14 Armata include si un proiector laser de bruiaj. Receptorul de avertizare laser localizeaza sursa de iluminare care dirijeaza rachetele antitanc inamice si emite un spot laser de mare putere care orbeste sistemele optice de dirijare ( telemetru laser, aparatura de vedere pe timp de noapte, camere TV în spectrul vizibil si infrarosu).

Sistemul de navigatie al tancului T-14 Armata afiseaza situatia tactica si sub forma de  harta digitala, utilizand canale GPS pentru stabilirea coordonatele tintelor fixe si în miscare. Echipamentele de comunicatii ale tancului T-14 transmite si receptioneaza informatii de la echipamentele similar ale altor tancuri, masini de lupta, elicoptere/ avioane de cercetare si atac, drone. De la detectarea, transmiterea coordonatelor tintei. recunoasterea ei si pîna la atacarea ei este de maxim 9 secunde. Echipamentul de comunicatii al tancului T-14 Armata are si capabilitati de lupta radioelectronica, dispunand de receptor de banda larga si emitaror de bruiaj.

Niciun membru al echipajului nu este plasat în turela,  compartimentul celor doi sau trei membrii ai echipajului fiind capsulat si bine protejat.