Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Ofensiva Statului Islamic a avut drept consecinta, în primavara anului 2016, alungarea din zona de siguranta a granitei turco-siriene, a rebelilor islamisti asa-zisi ”moderati”, sprijiniti de Turcia si SUA. În posesia rebelilor islamisti ramînînd un culoar de granita de aproximativ 10-15 km, între Azaz si Quarah Koubri. În perioada iunie-august 2016, fortele kurde ( YPG ), comandate si instruite de ofiteri din Fortele Speciale ale SUA si sustinute cu foc de avioanele SUA, au stabilit un cap de pod la vest de Eufrat si au cucerit un nou teritoriu de la Statul Islamic, în jurul orasului Manbij.
Intentia initiala a Pentagonului fiind aceea ca fortele YPG sa continue ofensiva spre sud-vest pentru a cuceri de la Statul Islamic orasul Al-Bab. Acesta fiind un punct strategic, întrucît permite atît încercuirea luptatorilor Statului Islamic, aflati pe fîsia granitei turco-siriana, cît si directionarea fortelor kurde catre orasul Aleppo. Numai ca pe timpul vizitei vicepresedintelui American Joe Biden în Turcia, seful trupelor americane din Irak si Siria, generalul-locotenent Stephen Townsend, a dispus sistarea distribuirii de munitii de artilerie catre YPG si retragerea militarilor americani din dispozitivul YPG, în cazarma Rmeilan, aflata la 150 km est de Manbij. Nu se stie ce motive au avut americanii, dupa batalia pentru Manbij, care sa-i convinga ca YPG n-ar avea forta combativa sa duca la bun sfîrsit un astfel de plan. Cert este ca americanii i-au lasat din brate pe kurzi, în favoarea armatei turce. Acest gest spune totul despre loialitatea americanilor si pune sub semnul întrebarii respectarea promisiunilor lor, în ceea ce priveste apararea anumitor aliati din cadrul NATO. Aviz amatorilor !
În dimineata de 24 august 2016, armata turca a declansat operatia“Euphrates Shield” în nordul Siriei, al carui scop este acela de a crea o zona de siguranta, cu lungimea de 100 km, la granita turco-siriana, între localitatile Azaz si Jarablus. Oficialii turci spun ca a fost informata Rusia despre o actiune militara în jurul orasului sirian Jarablus. Nu mai este niciun secret ca aceasta invazie turca care n-are aprobarea guvernului legitim de la Damasc, a fost conceputa si coordonata de SUA. Americanii au profitat de faptul ca dupa întîlnirea de la Sankt Petersburg, a lui Vladimir Putin cu Recep Erdogan, presedintele rus a anulat ordinul de doborîre a avioanelor turce patrunse în Siria, de catre rachetele S-400. Acest ordin a intrat în vigoare pe 24 noiembrie 2015, cînd un avion F-16 turc a doborît un bombardier rus Su-24, pe teritoriul Siriei.
Aceasta invazie turco-americana se petrece la o luna de zile distanta de puciul esuat, despre care presedintele Erdogan a afirmat ca a fost pus la cale de SUA si ca datorita sprijinului Rusiei a reusit sa se mentina la putere. Si dupa ce Erdogan a vizitat Iranul si Rusia, afirmînd ca pune bazele unui parteneriat economic si militar cu cele doua tari. Desi autoritatile turce au spus ca au informat Moscova, despre operatiunea din jurul orasului Jarablus, generalul-colonel Valery Gerasimov, seful Statului Major General al armatei ruse va face o vizita intempestiva la Ankara, pe 30 august 2015, ca sa obtina clarificari de la omologul sau turc, generalul Hulusi Akar.
Operatia armatei turce a început la ora locala 03.00, cu focul a aproximativ 80 de piese de artilerie M114, obuziere autopropulsate T-155, ambele cal. 155 mm si aruncatoare de proiectile reactive T-122, cal. 122 mm, lovind 70 de tinte ale Statului Islamic, din jurul orasului Jarablus. Simultan cu artileria, opt avioane F-16 turce si cîteva A-10 americane au atacat obiective situate la sud-vest de Jarablus. În zorii zilei, un batalion al Fortelor Speciale turce ( 200-250 de militari ) si doua-trei batalioane mecanizate, apartinînd brigazilor 20 si 70, din Corpul 7 armata, subordonat Armatei a doua turce, au trecut granita pe la vest de Jarablus. Avangarda dispozitivului turc era compusa din 40-50 de tancuri Leopard 2A4 si M60 T si din 90 de blindate usoare ACV-15 ( IFV ).
http://2.bp.blogspot.com/
La cîteva ore dupa, din Turcia au sosit si 1.500 de rebeli islamisti, echipati în uniformele Armatei de Eliberare a Siriei (FSA ), îmbarcati pe caionete Toyota, înarmate cu mitraliere. Ei faceau parte dintr-un grup de 2.000-2.500 de luptatori, retrasi în urma cu o saptamîna peste granita în Turcia, din zonele de operatii Aleppo si Latakia, unde s-au confruntat cu armata nationala a Siriei. Luptatorii Statului Islamic au preferat sa se retraga din Jarablus catre Al-Bab, neangajînd lupta cu armata turca. La sud de Jarablus, blindatele turce, flancte de luptatorii FSA au ajuns fata în fata cu militantii kurzi, care le-au opus o slaba rezistenta Turcii au ocupat de la kurzi localitatile Dashtan si Al Shamel si au continuat înaintarea spre sud.
FOTO: southfront.org
Turcia a obtinut acordul SUA ca fostii lor protejati, militarii din fortele kurde ( YPG ), sa paraseasca capul de pod creat la vest de Eurfrat, în caz contrar, armata turca îi va nimici. Odata cu acest episod, s-au naruit si visele kurzilor de a-si crea un culoar de legatura la granita, între Afrin si Jarablus, care sa le permita sa-si creeze un stat kurd în nordul Siriei. Cel mai probabil, armata turca va continua înaintarea spre Al-Bab si de acolo spre nord, catre Quarah Koubri, nimicind gruparile armate ale Statului Islamic din Siria, pe o fîsie de granita cu lungimea de 90 km si adîncimea de 50 km.
Ce evolutii sunt posibile ?
Armata turca s-ar putea limita la a elibera fîsia de 90/50 km de sub ocupatia Statului Islamic si a YPG, predînd controlul zonei eliberate armatei nationale a Siriei. Dupa care s-ar retrage pe teritoriul Turciei. Cum trupele turce sunt însotite de rebelii islamisti FSA, aceasta ipoteza este putin probabila, acest teritoriu din nordul Siriei intrînd în posesia rebelilor islamisti care pot ataca dispozitivul armatei siriene din zona Aleppo, dinspre est si sud-est, taind comunicatiile acesteia cu restul tarii.
Asa cum am mentionat într-un articol publicat pe 25 februiarie 2016, ”Gruparea de soc” a Armatei a 2-a turce , compusa din 55.000 de militari, este concentrata la granita cu Siria si dispune de trei brigazi de tancuri, trei brigazi mecanizate, doua brigazi pentru operatiuni speciale, mai multe unitati de artilerie si o brigada de aviatie cu 110 de elicoptere ( AH-1P/S/W, TAI/AgustaWestland T129, CH-47F, S-70A )[1]. Turcia ar putea introduce integral în Siria aceasta grupare, cu misiunea de a implementa „Planul B” al americanilor care ar viza în prima instanta împartirea Siriei. Odata cu înfrîngerea Statului Islamic si cucerirea capitalei lor Raqqa, în zonele de nord, centru si est ale Siriei, ”eliberate” de armata turca de sub ocupatia Statului Islamic, s-ar putea crea provizoriu un stat sunit, numit Sunnistan. Acesta ar cuprinde toate cîmpurile petrolifere siriene, noul stat aflîndu-se sub ocupatia turca care ar si exploata aceste resurse siriene.
FOTO: http://21stcenturywire.com/
Imediat, trupele de ocupatie turce ar putea fi înlocuite cu cele americane sau NATO. În aceasta ipoteza,ar urma faza a doua de implementare a Planului B, prin integrarea majoritatii mercenarilor Statului Islamic în gruparile asa-zis ”moderate”controlate de SUA. Din acest avanpost numit Sunistan, rebelii islamisti si trupele americane ar fi în masura sa efectueze raiduri nimicitoare asupra armatei nationale siriene si a bazei rusesti din Latakia. Armata siriana ar fi coplesita de numeric si tehnologic de noul inamic si va fi învinsa foarte repede. Realizîndu-se obiectivul pe care SUA, Arabia Saudita, Qatarul, Anglia, Franta si Turcia îl urmaresc de peste cinci ani. Adica rasturnarea lui Bashar Al-Assad de la putere si instalarea la Damasc a unei marionete de guvern salafist, dirijat de SUA.
O alta consecinta ar fi aceea ca dupa înlocuirea armatei turce de catre armata SUA în Sunnistan, rolul lui Recep Erdogan s-ar încheia si el ar deveni indezirabil. Asadar, dupa ce l-au folosit pentru a face jocurile Casei Albe în Siria, americani îl pot da jos pe Erdogan, printr-o noua lovitura de stat a armatei turce.
––––––––––
[1]. Care ar fi Planul B al aliatilor NATO în Siria. Cum va reactiona Rusia?
Show-ul la care asistam se deruleaza cu acordul partilor, urmariti toate retragerile strategice ale americanilor din vechile campuri tactice si acceptarea unei remize cu rusii, fiindca nici chiar ei nu mai pot face fata atator provocari globale, rusii, chinezi, iranienii, mai nou turcii. Vom vedea in cursul acestui an care va fi deznodamantul in Marea Chinei, este f. posibil ca SUA sa faca concesii si chinezilor, dar din pacate noi, si aici ma refer la autoritatile din Romania, am pariat pe calul pierzator. Ce sa-i faci, istoria se repeta. Exact ce am patit cu URSSul riscam sa patim cu Rusia, atunci cand la infiintarea URSSului, Romania nu a vrut sa recunoasca statul, chiar daca ni se oferea recunoasterea Moldovei si Bucuvinei in granitele romanesti si restituirea tezaurului, noi am continuat fara rost, ca si acum, sa infuriem vecinul de la rasarit.
Aici nu-i inteleg pe rusi, cum de i-au lasat si-i lasa pe turci ca sa puna in aplicare planul american de impartire a Siriei??? Nu inteleg cum din actori principali rusii s-au transformat in spectatori vis-a-vis de planurile USA in Siria???
In Siria este un conflict in care putem spune fara a exagera prea mult ca fiecare e dusmanul tuturor si in acelasi timp aliatul tuturor. Totodata fiecare parte incearca nu atat sa-si invinga dusmanii cat sa-si insele aliatii. In ceea xce priveste pozitia USA se pare ca in Marea Chinei de est nu prea e bagata in seama si chiar in Armenia revolutia nu a mai venit. Pana la urma trebuie sa aranjeze cu Iohannis , ne prefacem ca organizam ceva pe aici ca sa mai fie si ei bagati in seama