Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
A trecut si 1 Decembrie, ziua natioanla a României, cu parada militara si programe festiviste pe toate canalele media. La începutul acestui an, guvernul Ciolos si apoi presedintele Klaus Iohannis cereau constituirea unei grupari navale NATO în marea Neagra, care sa apere litoralul românesc de o posibila invazie ruseasca. Cum de a ajuns România în aceasta pozitie umilitoare ? Au avut, românii care au vrut sa fie mîndri de ziua nationala, de armata lor, vreo reactie pîna acum ? Raspunsul este categoric nu, pentru ca nu era 1 Decembrie, ziua în care media si politicienii români pompeaza în perfuzii, mândria falsa de a fi român.
O vulnerabilitate majora a României a fost creata prin constituirea noii structuri de forte a armatei, axata pe numeroase batalioane de infanterie usoara, utilizate ca trupe de ocupatie în Irak si Afganistan. Aceasta structura contravenea unor necesitati reale de aparare, dar reflecta oportunismul politicienilor si al militarilor armatei române, de a se da bine pe lînga americani. Poti sa fii mîndru de asa ceva ?
Ceea ce a condus la o subfinantare si o capacitate tot mai redusa a armatei române, de a apara atît spatiul sau aerian cît si litoralul, împotriva unei operatiuni de debarcare. Cele doua fregate Type 22, scoase din dotare de marina militara britanica si cumparate dezarmate, de guvernul Adrian Nastase în 2004, au ramas dezarmate si dupa 12 ani. Aceste nave nu dispun de sisteme de lupta antisubmarin, de rachete nava-nava si nici de rachete AA, prin urmare nu se pot apara nici pe ele, daramite sa mai apere si litoralul românesc.
Submarinul românesc Delfinul, fabricat în 1985 în URSS, a ramas fara acumulatori în 1996, motiv pentru care a fost tras la cheu, pentru ca guvernele care s-au succedat în ultimii 20 de ani n-au gasit bani pentru achizitionarea de noi acumulatori.
Spre deosebire de România, în ultimii sase ani, flota rusa a marii Negre a fost dotata cu sase noi submarine de atac din clasa Varshavyanka, mult superioare Delfinului. Unul din aceste submarine rusesti, Rostov-pe-Don, a lansat rachete de croaziera Kalibr ( raza de actiune 1.500 km ) din marea Mediterana, împotriva unor tinte ISIS din Siria.
Ca nave de suprafata, flota rusa a marii Negre a primit doua noi fregate din clasa Admiral Grigorovich si doua noi corvete din clasa Buyan-M. Ambele tipuri de nave sunt dotate cu lansatoare verticale pe punte, înarmate cu rachete de croaziera Kalibr, rachete nava-nava/ nava-litoral P-800 Onix ( raza de actiune 300 km ), sisteme moderne de lupta antisubmarin si sisteme de rachete AA cu raza medie de actiune.
Rusia a dotat regimentul 559 Aviatie de la Morozovsk, care asigura sprijinul aerian al flotei ruse a marii Negre, cu 36 noi bombardiere tactice Su-34. Bombardierul rusesc care a actionat si în Siria, are o distanta maxima de zbor fara alimentare în aer de 4.000 km, poate lansa 9 t de bombe si rachete cu cap de dirijare laser, infrarosu, TV, GPS. Su-34 mai poate fi utilizat si ca platforma de bruiaj active, pentru acoperirea formatiilor de avioane de bombardament sau a navelor de lupta de suprafata.
Rusia a început înlocuirea avioanelor vechi Su-24 cu noile supersonice multirol Su-30 SM, la regimentul 43 aviatie de la Gvardeyskoye-Crimeea, subordonat flotei marii Negre. Su-30 SM este un bimotor specializat în lupta aeriana ( fiind superior avioanelor F-16 block 15 românesti ), în lovirea tintelor navale si a celor de pe litoral, are o distanta maxima de actiune de 3.000 km si poate acrosa 8 tone de armament.
Sa nu fie nimeni responsabil de subminarea capacitatii de aparare a României ? Ma refer la presedintii si premierii României din ultimii 20 de ani, ministrii ai Apararii, sefii Statului Major General, secretarii de stat ai MApN ( responsabili de Armament-Înzestrare ), secretarii CSAT, etc. Ca o concluzie la situatia actuala a armatei române, ma limitez la a-l cita pe Adrian Paunescu : „ Nu mai acuzati strainii, ca ne taie domnitorii, ca intimideaza Tara, cu guverne provizorii. Eu atât as vrea sa aflu, aratându-ne obrazul: „Totusi, unde-au fost românii, Când a fost taiat Viteazul?!”