Americanii au decis sa-si retraga unul din cele mai apreciate programe derulate in Romania, in ultimii 20 de ani. Motivul ar fi acela ca „Romania isi continua calea spre un viitor mai bun”, iar in acest context Corpul Pacii isi vede misiunea incheiata. Lucrurile nu par sa stea tocmai asa. Ambasada SUA a criticat de curand o decizie a Curtii Constitutionale, institutie care a blocat incercarea de modificare a Constitutiei, dorita de o parte a clasei politice, in sensul 
restrangerii imunitatii demnitarilor si a confiscarii averilor ilicite. Criticile ambasadorului Mark Gitenstein, in termeni foarte duri, aduc o descriere a starii democratiei din Romania si a coruptiei perpetue. Retragerea programului Corpului Pacii in Romania, anuntata dupa doar o saptamana, vine de aceasta data cu un limbaj diplomatic mascat si unele laude in privinta dezvoltarii tarii.
Ambasada SUA: „Romania isi continua calea spre un viitor mai bun”
Astazi, Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein l-a înstiintat pe Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, cu privire la decizia Corpului Pacii de a închide treptat programul din România. În iulie 2013, la finalizarea perioadei de activitate a ultimului grup de voluntari americani, Corpul Pacii îsi va înceta activitatea în România.
Anuntul vine în contextul aniversarii a 50 de ani de activitate a Corpului Pacii la nivel global si a 20 de ani de activitate în România. În ultimele doua decenii, Corpul Pacii a adus în România resursa cea mai de pret a Americii, oamenii sai. În cei 20 de ani de activitate în România, Corpul Pacii a creat peste 1.000 de parteneriate de succes între voluntarii americani si diverse organizatii din România. „Pe masura ce România îsi continua calea spre un viitor mai bun, Corpul Pacii recunoaste succesul si perseverenta acestor eforturi si suntem onorati ca am avut privilegiul de a contribui la dezvoltarea acestei tari”, a declarat Aaron Williams, Directorul Corpului Pacii.
Secretarul de Stat pentru Afaceri Globale din MAE, Doru Costea, le-a multumit, în cadrul unei întâlniri care a avut loc astazi, ambasadorului Mark Gitenstein, directorului de tara, echipei Corpului Pacii si celor peste 1.000 de voluntari care s-au implicat de-a lungul timpului în proiecte umanitare pe teritoriul tarii noastre, felicitându-i pentru curajul, seriozitatea si daruirea de care au dat dovada în perioada misiunii lor în România.
„Prezenta voluntarilor Corpului Pacii în România a contribuit la aprofundarea relatiilor interumane si a schimburilor culturale între poporul român si cel american. Una dintre contributiile pe care le apreciem în mod aparte este stimularea atitudinii solidare fata de cei aflati în situatii dificile: vedem în aceasta parafrazarea îndemnului celebru lansat de initiatorul Corpului Pacii, John F. Kennedy: «Nu te întreba ce poate face tara ta pentru tine, întreaba-te ce poti face tu pentru ea»”, a declarat Doru Costea.
„Corpul Pacii România îsi ia angajamentul de a asigura eficienta programului sau si pe parcursul urmatorilor doi ani. Voluntarii nostri vor continua sa fie profesori bine instruiti si eficienti de limba engleza, ambasadori ai pacii si prieteniei si reprezentanti model ai voluntariatului”, a evidentiat, la rândul sau, Sheila Crowley, Directorul Corpului Pacii în România.
Corpul Pacii a luat fiinta la initiativa Presedintelui John F. Kennedy la 1 martie 1961 pentru a promova pacea mondiala si prietenia între popoare. Pâna acum, peste 200.000 de americani au lucrat pentru Corpul Pacii în scopul promovarii întelegerii interculturale dintre americani si cetatenii altor 139 de tari. Astazi, aproape 9.000 de voluntari lucreaza în comunitatile locale din 77 de tari gazda din întreaga lume.
21 iunie : Declaratia ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, cu privire la decizia Curtii Constitutionale
„Într-o republica democratica, modificarea Constitutiei nu ar trebui sa depinda de capriciile celor care detin temporar majoritatea”
Ambasada SUA este îngrijorata de hotarârea Curtii Constitutionale cu privire la constitutionalitatea propunerilor de modificare a Constitutiei României. Dorinta autoritatilor române de a consolida administrarea justitiei în România ca parte a luptei împotriva coruptiei este laudabila. Amendamentele la Constitutie care ar face posibila punerea sub sechestru si confiscarea bunurilor obtinute în mod ilegal si ar limita imunitatea extinsa de care se bucura în prezent parlamentarii si ministrii, menite sa asigure alinierea la normele occidentale, joaca un rol esential în aceste eforturi. Decizia Curtii constituie un obstacol în calea acestor eforturi si, în numele „drepturilor fundamentale”, rapeste poporului posibilitatea de a decide. Poporul român ar trebui sa poata analiza liber aceste schimbari prin intermediul reprezentantilor alesi.
Într-o republica democratica, modificarea Constitutiei nu ar trebui sa depinda de capriciile celor care detin temporar majoritatea; poporul ar trebui sa aiba puterea de a corecta erorile. De pilda, în SUA, pentru a schimba Constitutia si a îndrepta o greseala a Curtii Supreme, este nevoie de o majoritate calificata a Congresului si a legislaturilor statelor. Fara aceasta procedura, nu ar fi fost posibila anularea cunoscutei decizii din cazul Dred Scott, din 1857, care legaliza sclavia în numele protejarii „drepturilor” proprietarilor albi de sclavi si care a avut un rol în declansarea Razboiului Civil. În SUA, nimeni, nici macar însasi Curtea Suprema, care a luat decizia, nu a pus la îndoiala dreptul constitutional al Congresului de a adopta Amendamentele 13 si 14 la Constitutia SUA, care au anulat respectiva hotarâre judecatoreasca.
Întelegem ca în România, Constitutia acorda Curtii Constitutionale autoritatea exceptionala de a bloca procesul de reformare a Constitutiei. În SUA, exista o traditie îndelungata a „retinerii judecatoresti”, prin care judecatorii Curtii Supreme aleg sa nu îsi exercite întreaga autoritate. Felix Frankfurter, unul dintre cei mai importanti judecatori ai Curtii Supreme, a spus la un moment dat: „nu este datoria acestei curti sa emita politici. Ea trebuie sa arate o extrem de atenta consideratie fata de limitarile propriilor sale puteri, ceea ce împiedica aceasta instanta sa-si urmeze propriile idei cu privire la ceea ce este întelept si chibzuit. Aceasta retinere autoimpusa este esenta juramântului judecatoresc…” Poate ca o astfel de „retinere autoimpusa” ar fi fost potrivita în acest caz.
