Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacau a pierdut, pe fond, procesul in care imi cere 1,5 milioane de lei. Istoria, pe scurt, a unui abuz unic in Romania DOCUMENTE

Miercuri, 28 martie 2018, Tribunalul Bacau, a dat solutia, pe fond, in dosarul 3364/110/2016, in care Universitatea „Vasile Alecsandri“ m-a reclamat pentru articolele scrise la adresa unor profesori din conducerea institutiei si a apropiatilor acestora.

Ora estimata: 09:00
Complet: C1C
Tip solutie: Respinge cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca nefondata actiunea. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, declaratia de apel urmând a fi depusa la Tribunalul Bacau. Pronuntata în sedinta publica, azi, 28.03.2018.
Document: Hotarâre 284/2018 28.03.2018

Instanta a respins ca neintemeiata cererea universitarilor suparati pentru anumite dezvaluiri facute de mine in articole, care au folosit banii publici ai institutiei intr-un razboi pentru intimidarea mea, in interes personal.
Conducerea Universitatii a intervenit organizat, cu afirmatii calomnioase, prin adrese si telefoane, la ziarul Adevarul, la Ministerul Educatiei dar si in instanta, unde printr-o cerere socanta de chemare in judecata mi-a cerut 1.362 400 de milioane de lei, daune materiale, pentru ca le-ar fi scazut numarul de studenti de pe urma articolelor mele, 100 de mii de lei, daune morale, pentru ca as fi afectat imaginea institutiei dar si sa public pe cheltuiala mea hotararea judecatoreasca, in presa, sub sanctiunea de daune cominatorii de 100 de lei pe zi.

Cerere de chemare in judecata abuziva Universitatea Vasile Alecsandri by Mircea Merticariu on Scribd

Ba mai mult, institutia imi cere sa fiu obligat la plata cheltuilelor de judecata, care sunt consistente. Universitatea a platit 18229 de lei taxa de timbru si l-a platit pe avocatul iesean Nicolae Volovat din banii institutiei, dar a refuzat in urma cererii mele in baza legii 544/2001, sa spuna care este onorariul platit avocatului care s-a pretat la a sustine un asemenea abuz, fara argumente, o cerere de chemare in judecata abuziva si descalificanta. Binenteles, nici onorariul domnului Volovat nu va ramane necunoscut.

Taxa de timbru dosar 3364/110/2016 by Mircea Merticariu on Scribd

Ce a determinat procesul. Acuzatii socante specifice regimului totalitar. Cum s-au organizat universitarii. Un proces inspirat din Kafka.

Dupa cateva luni de documentari, la inceputul lui 2016 am scris mai multe articole, texte de opinie, investigatii sau simple stiri. Am scris despre prieteniile din Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacau, la nivel inalt, despre reclamatiile unor presupuse abuzuri, despre modul in care si-au obtinut gradele universitare unele persoane apropiate conducerii.
Am publicat si comunicate de presa, inclusiv cel referitor la ridicarea de documente facuta de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau, in mai 2016, in care se anunta ca s-a deschis un dosar penal fata de functionari/ profesori din conducerea Universitatii, pentru diferite infractiuni, de la fals, uz de fals, pana la cele asimilate coruptiei si infractiunilor economice.

Chiar confirmarea existentei unor infractiuni consistente mi-a intarit credinta ca in documentarile mele sunt pe „drumul cel bun“ si nu am vazut niciun motiv sa nu fac vreo documentare jurnalistica fata de spetele foarte interesante, care rezultau din documentari si povestirile profesorilor, care au reclamat abuzuri.
Ministerul Educatiei si-a trimis Corpul de Control in primavara lui 2016 la Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacau. Dupa vreo patru zile de documentari, cei doi inspectori s-au intors la Bucuresti fara sa ia nicio decizie, desi, din documentari rezultau anumite fapte, de incalcare a deontologiei profesionale, ce puteau fi sanctionate de Minister.

La finalul anului 2016, dupa lungi insistente, dupa refuzul Universitatii si al Ministerului de a transmite concluziile Corpului de Control, am primit, in sfarsit, de la purtatorul de cuvant al Ministerului Educatiei si Cercetarii un mail ce continea concluziile raportului, recomandari socante, cum ar fi aceea de a modifica dosarele de concurs, in mai multe cazuri, in care universitarii isi castigasera punctajul la dosarul de grad universitar, prin mentiunarea in fals a contributiilor.

Cererea de chemare in judecata a fost determinata de o cerere pe 544/2001 in care intrebam de unele colaborari neacademice, in care au fost implicati actualul rector si presedintele Senatului Universitatii. O alta cerere in baza legii liberului acces la informatiile publice a fost facuta de Daniel Befu, de la Romania Curata. In cadrul intalnirilor, potrivit minutelor Senatului Universitatii, se discuta cum sa reactioneze fata de aceste atacuri (in acel moment erau doar cererile pe 544, care prevesteau urmatoarele investigatii).

De fapt, pe 13 septembrie 2016 am adresat, in baza legii 544/ 2001, intrebari care prevesteau urmatoarele subiecte de ancheta. Pe 14 septembrie, in sedinta Extraordinara a Senatului Universitatii, conducerea institutiei decide sa ma actioneze in judecata. (la punctul 14)

Proces verbal al Senatului prin care s-a decis abuzul by Mircea Merticariu on Scribd

Pe 20 octombrie 2016, Universitatea „Vasile Alecsandri“ depune cererea de chemare in judecata prin care imi cere 1,462 de milioane de lei, asumata de rectorul Universitatii „Vasile Alecsandri“, Carol Schnakovszky, in baza deciziei Senatului. Pe 26 octombrie se decide si interventia la ziarul Adevarul, pentru a le explica ce daune sunt in stare sa fac, ca sa fie treaba buna pana la capat.

Senatul UVA decide sa faca interventii la ziarul Adevarul by Mircea Merticariu on Scribd

Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu 18229 de lei iar institutia l-a angajat pe Neculai Volovat, cunoscut avocat iesean, implicat in diverse cazuri de rezonanta dar si in politica. Avocatul iesean, in 2008, era un apropiat al gruparii Fenechiu-Chiuariu, si a candidat pentru un mandat la Camera Deputatilor, in colegiul Tatarasi si Moara de Vant. In acelasi an candida din partea PDL la Senatul Romaniei, rectorul Valentin Nedeff, iar ieseanul Tudor Chiuariu iesea parlamentar intr-un colegiu din municipiul Bacau. Nu stim misterul prin care avocatul Neculai Volovat a ajuns sa reprezinte pe bani publici Universitatea din Bacau. Universitatea cere, prin mai multe adrese, Tribunalului Bacau regularizarea si punerea rapida a procesului pe rol, eu fiind un fel de pericol public.
Conducerea Universitatii si-a propus sa isi sprijine cererea de chemare in judecata cu spusele a doi decani (Leonard Turcu, Valentin Zichil) si a fostului lider al Ligii Studentilor, Viorel Munteanu, cu totii apopiati rectorului si presedintelui Senatului.
Din motive necunoscute, decanul Ovidiu Leonard Turcu nu a mai venit sa depuna marturie impotriva mea, fapt pe care l-am apreciat ca un plus de onestitate din partea dumnealui.

In cererea de chemare in judecata Universitatea nu nimereste nici adresa mea de domiciliu, unde locuiesc de peste 8 ani, fapt mentionat in cartea de identitate, nu nimereste nici macar publicatia, spunand ca am scris in Adevarul de Bacau, in loc de Adevarul sau adevarul.ro.

Sunt acuzat ca am avut surse, profesori din universitate, care ar fi avut un interes in denigrarea unora. Binenteles, fara nicio proba.

Ce nu par sa inteleaga unii profesori din conducerea Universtatii este faptul ca si in dosarele penale anchetatorii se folosesc de informatii si marturii ale persoanelor din interiorul institutiilor sau organizatiilor. Dar, asta vor vedea probabil daca se dosarele in care sunt cercetati vor ajunge vreodata la maturitatea unui rechizitoriu trimis in judecata.

Interogatoriul. Marturiile

Una din cele mai negre zile din viata mea a fost aceea in care a trebuit sa suport interogatoriul/ intrebarile propuse de Universitate, prin care sa probeze eventuale fapte, prin care eu as fi incalcat deontologia profesionala si as fi aratat rea-credinta. Timp de trei ore intrebarile s-au referit la surse, incercand pe toate partile sa obtina un indiciu sau un nume. Normal ca am explicat ca nu pot raspunde, nu ca as fi de rea-credinta, ci pentru ca, potrivit articolului 10 CEDO, sursele pot fi protejate.

De fapt, in unele sedinte ale Senatului, unii profesori sugereaza ca pentru articolele mele trebuie identificati profesorii tradatori, care au avut curajul sa povesteasca ceva presei, si trasi la raspundere. Intrebarile din interogatoriu contineau la randul lor capcane: „Vi s-a spus sa nu mai defaimati Universitatea? Dv ati continuat sa scrieti articole tendentioase? Credeti ca articolele negative puteau afecta imaginea institutiei? S.a.
Bataia de joc cuprinsa in interogatoriu a atins paroxismul la final. „Noi am fi de acord sa renuntam la prejudiciu (peste 1,5 milioane de lei). Sunteti dispus sa publicati scuze publice in fiecare zi in urmatorii cinci ani?“
La acel moment am avut impresia ca m-au dat in judecata niste tractoristi si nu profesori universitari, care folosesc dupa bunul plac banii publici.

Profesorul Valentin Zichil, decanul de la Inginerie, cu un aer foarte erudit, a explicat ca pagubele produse de mine sunt foarte mari, ca universitatea intampina din cauza mea probleme financiare (de fapt are excedent bugetar de 12 milioane de lei), ca nu mai au bani pentru investitii. Apoi au urmat, foarte bine calculate, acuzatii despre sursele mele, despre articole, despre modul de documentare, despre profesorii care si-au pierdut locul de munca, in toamna ( unul a facut si greva foamei), toti din cauza mea. La final a depus la dosar o „expertiza“, doar pe Inginerie, semnata si asumata de decan, prin care se arata ca numai la Inginerie prejudiciul facut de mine este de fix un milion de lei, nici mai mult, nici mai putin.
A urmat seful Ligii Studentilor, Viorel Munteanu, care prin marturia lui a completat tabloul. „Aceste articole m-au afectat si pe mine ca student, in sensul ca am ajuns sa pun la indoiala competenta profesorilor universitari, m-am gandit chiar sa ma transfer la alta universitate, dar m-am razgandit din considerente de ordin financiar. Am colegi care practic au renuntat la cursuri. Cunosc aproximativ 10 persoane care au renuntat la cursurile facultatii de inginerie si care au renuntat la cursuri si din cauza articolelor publicat de parat“, se arata in declaratia de martor a lui Viorel Munteanu, asa cum a consemnat grefierul, semnata sub sanctiunea infractiunii de marturie mincinoasa.

De ce nu am respins martorii Universitatii, care sunt in directa relatie cu conducerea institutiei?

Nu ma asteptam ca cei care au gandit cererea de chemare in judecata in dosarul 3364/110/2016 sa mearga pana la capat, in mod organizat si regizat. Nu ma asteptam ca martorii sa faca marturii, care sunt opozabile cu documente, in cazul in care as fi primit o solutie de condamnare. Nu ma asteptam ca increderea unora in protectia de care beneficiaza din partea unor cercuri influente din Bacau sa fie totala. Dar acum am inteles. Unii domni din Universitate nu se tem de lege si nici de Dumnezeu.

Multumiri…

Dupa decizia de ieri, incep sa-mi recapat increderea in Justitie, ma refer strict la zona judecatorilor. Ii multumesc magistratului Petronela Mateis, judecator la Tribunalul Bacau, pentru modul in care a condus sedintele la fiecare termen dar si pentru solutie. Astept motivarea, cu mare interes.
Suma imensa ceruta de Universitate, dar si cererea socanta de chemare in judecata, lipsa oricarui sprijin din partea colegilor jurnalisti m-au paralizat la mai multe termene, in care, dupa o noapte nedormita, cu senzatia de gura uscata, a trebuit sa suport toate mizeriile pe care un avocat le poate arunca la adresa unui jurnalist. Poate m-am prezentat, pe alocuri, descurajat, intimidat.
Ii multumesc doamnei avocat Georgiana Lepirda, pentru reprezentarea mea la cel mai greu termen, in care a fost interogatoriul si marturiile curajoase si in afara adevarului, ale celor din Universitate. Si poate, cel mai mult, ar trebui sa ii multumesc avocatului universitatii, care atat prin cererea de chemare in judecata, dar si prin faptul ca nu stapanea dosarul, s-a comportat ca un prieten.

In loc de final. Urmeaza apelul

In sine, cererea de chemare in judecata din dosarul 3364/110/2016 reprezinta un abuz la adresa mea, a libertatii de exprimare, platit cu bani publici. Pe acelasi principiu, jurnalistii ar trebui sa fie dati in judecata de toate institutiile statului, de primarii, daca au scris ceva despre vreo suspiciune de nelegalitate la adresa vreunui angajat, iar procesul sa fie aprobat in Consiliul Local (in cazul meu, Senatul Universitatii), partidele ar trebui sa actioneze in judecata jurnalistii, pentru ca au pierdut alegerile, asociatiile de agricultori si de tractoristi, pentru ca productia la stiuleti a fost mai mica.

Deoarece la mijloc is bani publici, Universitatea este obligata sa declare apel, altfel rectorul, ordonatorul de credite, va fi obligat sa plateasca cheltuielile facute in acest dosar.