Podurile premierului Dancila peste Prut

În An Centenar, asteptarile românilor fata de decidentii politici de la Bucuresti si Chisinau au crescut. Centenarul este si despre Unire peste Prut, dar Prutul plânge dupa poduri.

Între cele doua razboaie mondiale, 22 de poduri faceau legatura peste Prut. Azi, au ramas doar 8. Pe segmentul de frontiera dintre România si Republica Moldova, cu o lungime de 684 de kilometri, exista doar opt puncte de trecere: sase rutiere si doua feroviare. Prea putine pentru a lega, prea multe pentru a desparti.

Premierul român Viorica Dancila, a declarat presei de la Bucuresti ca, pe 27 februarie, va face o vizita în Republica Moldova, unde se va întâlni cu premierul moldovean Pavel Filip, pentru a discuta despre întarirea cooperarii dintre cele doua Guverne.

Si Pavel Filip, în calitatea lui de prim ministru al statului moldovean are asteptari fata de decidentii politici bucuresteni. Daca ele nu ar fi existat, nu ar fi invitat-o pe doamna Dancila sa viziteze Republica Moldova.

Sa nu uitam ca o sedinta comuna a guvernelor României si Republicii Moldova trebuia sa aiba loc la sfârsitul lunii noiembrie 2017, dar a fost contramandata fara explicatii. Este firesc ca primul ministru moldovean sa îsi doreasca sa se întâlneasca cu noul prim ministru al României. Motivul este la suprafata, anuntatele proiecte investitionale românesti, pe relatia cu Republica Moldova, au fost înghetate, iar primavara bate la usa.

Datele statistice confirma ca România este principalul partener economic al Republicii Moldova, dar marile proiecte investitionale majore sunt lipsa. Da, exista proiecte fanion: în domeniul educatiei, în domeniul sanatatii ori în domeniul culturii. Dar marile proiecte de interconectare (gazoductul Iasi-Ungheni-Chisinau, linia de mare tensiune Falciu-Gotesti si alte 3 linii LEA) “au o descarcare lunga în timp, probabil dupa 2020“, potrivit ambasadorului Daniel Ionita. Mai optimist în ceea ce priveste constructia gazoductului Ungheni-Chisinau, diplomatul român a declarat ca acesta ar putea fi operational la începutul anului 2019. Altfel spus, mai e mult pâna departe.

Pavel Filip a declarat recent ca, în relatiile internationale, este nevoie de mai multa claritate, certitudine si stabilitate.

Imprevizibilitatea care a generat actuala lipsa de încredere în institutiile internationale, dar si în regulile impuse de aceste organizatii, se datoreaza anexarii Crimeei – piatra de hotar a istoriei contemporane. Socanta actiune militara executata de Federatia Rusa, a dat startul unei reorientari politice internationale de mari proportii.

Aflata pe falia ciocnirilor civilizationale, Republica Moldova, a resimtit mai profund efectele de durata ale anexarii teritoriului ucrainean. Modul duplicitar de comportament al Uniunii Europene fata de anexarea Crimeei, a întarit convingerea potrivit careia, „Federatia Rusa nu va mai da drumul nici Moldovei, dar nici Ucrainei, spre Uniunea Europeana”.

Expulzarea oficialilor rusi din Republica Moldova arata însa ca autoritatile moldovene nu se conforma acestei credinte.

Este adevarat ca rezultatul alegerilor prezidentiale din Republica Moldova, din anul 2016, nu a putut fi influentat. Nici Bruxelles-ul si nici Bucurestiul nu s-au amestecat în batalia electorala de la Chisinau. Probabil, nu au avut ori resursele, ori dorinta necesara unui atare lucru. Putinile pârghii pe care le mai are România în Republica Moldova sunt de natura financiara. Bucurestiul a conditionat împrumutul solicitat de Guvernul Republicii Moldova de implementarea unor reforme structurale. Decidentii politici români au constatat ca statul moldovean si-a îndeplinit toate conditiile necesare si a alocat cea de-a treia, si ultima, transa din credit.

Îndeplinirea acestor reforme a creat, la Chisinau, o stare de asteptare a marilor proiecte investitionale românesti în economia moldoveana. S-a sperat ca învestirea guvernului Grindeanu ne va face sa fim martorii unei schimbari pozitive în filozofia relatiilor economice dintre Bucuresti-Chisinau. Dar Grindeanu a fost demis în ianuarie 2017, nici succesorul lui nu a rezistat prea mult. Sperantele au fost puse în stand-by.

La Palatul Victoria, acolo unde ar fi trebuit sa apara un centru de gestionare al relatiilor Bucuresti-Chisinau, nu a fost creat un Birou pentru Relatiile cu Republica Moldova, în subordinea directa a premierului României, asa cum a mai existat. Mai mult, observ cu tristete, “dosarul” moldovenesc a cazut victima confruntarii politice dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria. Contestarea puterii politice detinute de catre PSD, a facut ca echipa Iohannis (PNL si aliatii sai parlamentari) sa puna sub semnul întrebarii o serie de initiative ale guvernului PSD referitoare la Republica Moldova. Entuziasmul unor declaratii politice, nu a fost urmat de fapte concrete.

Repet, România este principalul partener economic al Republicii Moldova, dar marile proiecte investitionale românesti sunt lipsa. Aici este locul în care unde relatiile bilaterale dintre cele doua state românesti, România si Republica Moldova, au nevoie de mai multa claritate, certitudine si stabilitate.

Constructia unui pod peste Prut e buna. Dar premierul Dancila poate construi ceea altii nu au facut – un pod investitional românesc în Republica Moldova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

WP to LinkedIn Auto Publish Powered By : XYZScripts.com