Marturia dureroasa a actritei Anca Sigartau, despre mahalaua Bacaului si gruparile care au obstructionat Theaterstock



Cunoscuta si indragita Anca Sigartau mi-a transmis o lunga marturisire despre experienta avuta in Bacau. O declaratie dureroasa, scrisa probabil cu lacrimi, despre reteaua unor functionari si satelitii lor printre bloggeri si jurnalisti, care au incercat sa-i calce in picioare imaginea, cariera, autoritatea. Fireste, doamna Sigartau are vina ei. Nu a stiut sa reactioneze la atacurile unor raufacatori, unii din Primaria Bacau, altii din Teatru, care brusc  si fara o baza legala au devenit preocupati de pericolul ca banii publici sa fie sifonati de renumita actrita, care a venit la Bacau sa puna pe picioare Teatrul, sa faca evenimente si celebrul  Theaterstock.

Treptat, reteaua functionarilor care a abuzat de pozitia lor a devenit foarte vocala si s-a autodesconspirat. Au pus deasupra legii interesele personale si politice. Au refuzat facturi fara motiv, au distorsionat realitatea si, culmea obrazniciei, au trimis propria interpretare si la DNA. Partea buna este ca vom cunoaste cu totii realitatea. Si dinspre DNA si alte parchete. Anca Sigartau nu a stiut sa-si apere drepturile. A crezut ca daca este artista renumita, careia i se deschid usile, acelasi lucru se va intampla si la Bacau. Probabil va face de acum plangere penala pentru abuzul in serviciu in forma continuata al unor functionari, conectati la bloggeri, crescuti din bani publici, care au actionat ca si grup infractional organizat, in mod premeditat, pentru a obtine demisia ei si compromiterea celei care indraznit sa organizeze un mare festival la Bacau, care a indraznit sa le ocupe locul la cheltuirea banului public. Municipiul s-a compromis intr-un scandal international, dupa ce angajati ai institutiilor statului de mana a doua au inteles ca pot face orice, chiar sa nu plateasca trupele din strainatate care au jucat la Bacau.

Anca Sigartau vorbeste de plafonarea intalnita in teatru, de rezistenta la nou, dar si de piedicile puse de functionarii statului, din Primaria Bacau si Teatrul Bacovia. Fostul manager povesteste si de bloggerul Florin Popescu, zis Aghiuta, care a preluat si site-ul Ziarul de Bacau de la un inculpat dintr-un dosar de coruptie DNA , dealtfel un  blogger bine hranit din bani publici.

Anca Sigartau spune ca cel care a calomniat-o si a interpretat impreuna cu indivizi din Teatru si Primarie, dupa bunul plac documentele, i-a cerut bani pentru a scrie frumos despre Festivalul Theaterstock. Dupa care a inceput atacurile. Popescu a cerut bani de publicitate si promovare desi evenimentul nu avea buget in acest sens iar singura rasplata putea fi un schimb de banere pe afisul central.Teatrul Bacovia

Actrita nu-l uita nici pe Cristian Ghinghes, activist, acum consilier local, care s-a aliat cu Aghiuta si a strigat ca nu e transparenta, desi stie probabil ca raspunsurile pe 544 nu-i  puteau veni de la managerul Sigartau, ci chiar de la cel care este acum director al Teatrului, care atunci avea atributii în acest sens. Acelasi Aghiuta, cu complicitatea oamenilor din institutii a scris texte distorsionate si s-a plans ca nu primeste raspunsuri pe 544 (liberul aces la informatiile publice)  de la Anca Sigartau, desi nu era ea responsabila cu acest domeniu. Mai mult, a castigat 1000 de lei in instanta pe motiv ca nu i s-ar fi raspuns la solicitari, desi documentele le primise de mult, prin acelasi grup de „binefacatori“.

Anca Sigartau a scris o lunga declaratie despre ceea ce i s-a intamplat la Bacau. Este o marturie sincera a actritei care a muncit enorm pentru Festivalul International Theaterstock si a sperat sa-si puna amprenta artistica asupra Bacaului.

Anca Sigartau

ANCA SIGARTAU: De ce Theaterstock si de ce la Bacau?

 

Pentru ca am ajuns prin concurs, concurs castigat corect, in pozitia de director al Teatrului Municipal Bacovia. Pentru ca o data ajunsa in aceasta pozitie, diferenta intre caietul de obiective in baza caruia mi-am fundamentat proiectul de management si realitate a fost imensa. Ca sa fiu mai explicita am ajuns intr-un teatru cu nicio productie noua in perioada octombrie 2014 – mai 2015, un teatru cu buget zero alocat productiilor (productiile se faceau doar din venituri proprii, primaria nu suporta decat utilitati, salarii, reparatii curente, consumabile – notiunea de bani pentru productii teatrale, regizori, scenografi, coregrafi, muzica, decoruri neexistand. Devizele spectacolelor nu depaseau 3000 de lei, refolosindu-se la nesfarsit aceleasi scaune rosii, indiferent de piesa)., un teatru care nu avea nicio performanta notabila din punct de vedere artistic la nivel national sau international.

 

Eu am jucat pe marile scene ale lumii, eu am lucrat cu mari regizori, eu am fost in turnee cu teatrul meu, Bulandra, pe intreg mapamondul. Pentru mine teatrul inseamna mai mult decat raportare la mediocritate, inseamna mai mult decat statutul de vedeta locala. Inseamna mai mult decat “corp ansamblu”. La Bacau am gasit mediocritatea in forma ei cea mai periculoasa: conditionata atat de factorul financiar cat si de rezistenta “artistica” in fata a ce inseamna nou, de autosuficienta si rautatea cu care meritocratia era penalizata. La Bacau am gasit un colectiv imbatranit, extrem de vocal dar lipsit de substanta, un colectiv cu deprinderi (consumul de alcool si barfa consanta) care nu-i facea cinste.  Am gasit un colectiv dezbinat.

 

Si din pacate asta nu am inteles. Ca in timp ce eu vroiam sa fac teatru si performanta altii se ocupau cu barfa, scandalul si sabotajul. Venise cumva Sigartau de la Bucuresti sa isi etaleze talentul, venise cumva Sigartau de la Bucuresti sa puna in umbra marile vedete ale teatrului bacauan? Sunt foarte mandra de cariera mea, dar niciodata nu am facut caz de ea. Am avut si am inca performante pe scena dar acestea au trecut pe locul doi, pentru mine important a fost si este sa constuiesc. Sa construiesc si nu sa distrug.

 

Prima masura luata a fost sa organizez “Zilele portilor deschise”. Eveniment cu succes de public dar care mi-a confirmat tot ceea ce simteam – Teatrul Bacovia din Bacau este un teatru mediocru.  Va rog sa percepeti aceasta afirmatie asa cum este ea spusa. Nu e o jignire, nu e un repros, nu e un atac la adresa colectivului. Este pur si simplu o raportare corecta si obiectiva. Raportare de la care am considerat necesar sa pornim la drum.

 

Lucru pe care l-am si facut. Am convocat o sedinta de colectiv, am asigurat pe toata lumea de postul ocupat, i-am asigurat ca nu vor fi disponibilizari (desi se susotea deja pe la colturi ca Sigartau a venit sa dea lumea afara), ba din contra am regandit o noua organigrama, cerand primariei suplimentarea posturilor deficitare. Am prezentat o strategie pe termen scurt, cu 3 productii noi care urmareau 3 programe majore din proiectul meu de management

  1. Teatrul de repertoriu scolar.
  2. Shakespeare 365 (anul 2016 fiind considerat an international Shakespeare)
  3. Stagiunea de musical. Trebuie facuta in acest moment precizarea ca Teatrul a primit in administrare sala Teatrului de vara (am aflat ulterior ca sala a fost tot timpul in posesia Teatrului Bacovia dar cateva gaselnite administrative au permis folosirea ei de catre o alta entitate). Vorbim despre o sala moderna cu 1500 de locuri, o sala care poate fi rentabilizata doar prin productii mari si care nu sunt acoperite pe piata din Romania (musicalul parea a fi alegerea perfecta).

 

Am inceput asadar lucrul la Moara cu Noroc – regia Marius Galea, Imblanzirea scorpiei – regia Adi Tamas si Opera de 3 parale – regia Andrei Munteanu.

 

Precizez de la inceput ca m-am apucat de aceste 3 productii in conditiile in care primaria, prin vocea viceprimarului Ababei mi-a garantat finantarea acestor productii cuprinse in programul minimal. Teatru fara bani nu se poate si eu tocmai asta am facut – am incercat sa ofer tuturor un cadru de manifestare artistica lipsit de grija finantarii chiar daca asta a presupus interminabile vizite la primarie, interminabile explicatii si rapoarte, interminabile discutii si munca de convingere pentru a arata ce inseamna productia unui spectacol. Asta e momentul in care am intrat in caruselul administrativ si in moara de “lipsa de decizii” care mi-au afectat mandatul.

 

Desi la sedinta de colectiv toata lumea, la nivel declarativ a sustinut proiectele, si-au dat acordul pentru a lua concedii prin rotatie (nu toata lumea o data cum este cutuma in teatru) la o saptamana dupa inceperea repetitiilor (se repeta pe mai multe fronturi si am solicitat colectivului neimplicat intr-o productie noua de mai bine de 8 luni, deci odihnit, un efort de echipa) m-am trezit cu o hartie din partea liderului de sindicat Firuta Apetrei care imi cerea ultimativ concediu pentru toata lumea, care mi-a comunicat ca singura modalitate prin care lucrurile vor functiona este sa ascult de ea si sa aleg repertoriul si distributiile in functie de alegerile ei). Ba mai mult chiar am fost amenintata cu boicot, spunandu-mi-se textual ”cine raspunde pentru epuizarea fizica si psihica a actorilor?”(afirmatie ce apare si pe hartia pe care a prezentat-o atat mie cat si viceprimarului Ababei). Aceeasi actori care nu intrasera intr-o productie noua de mai bine de 8 luni si care cu o saptamana inainte isi dadusera acordul unui concediu prin rotatie in sedinta de colectiv.

 

In acest punct am cedat – am respectat in cadrul legal cererile de concediu ale actorilor, am anulat o piesa (Opera de 3 parale) si amanat o alta. La cererea regizorului am adus colaboratori (repet, la cererea regizorului care a avut mana libera 100%) pentru continuarea piesei, in conditiile date – este vorba despre Imblanzirea scorpiei.

 

Pana la acest punct, desi lucrurile erau puse in miscare, primaria nu virase nicun leu pentru productii, asa cum convenisem pe programul minimal. Nimic. Si totusi am incercat, cu resurse proprii, sa mergem mai departe.

 

Iata-ma pusa in fata unui fapt implinit. Nu putea deschide stagiunea in septembrie pentru ca nu aveam cu ce, nu puteam dezvolta o strategie, totul era la mana actorilor care pur si simplu au refuzat sa munceasca. Atentie, nu ma refer la totalitatea lor, ci doar cativa, suficienti de vocali incat sa ii domine si pe ceilalti.

 

Proiectul de management propus primariei, cel cu care am castigat concursul fara referinte geografice despre flora si fauna Bacaului ci doar despre teatru, asa cum il vad eu, cuprindea printre altele un festival de teatru, Theaterstock, ce urma sa fie organizat in al doilea an de mandat. Un festival de teatru cu actiuni specifice, cu participare internationala a carui scop era sa  stimuleze creativ, sa impuna termene de comparatie, sa prezinte o alternativa. Un festival pentru oras si pentru intreaga regiune.

 

Nu am facut rabat de la calitate. Am ales cele mai bune trupe de teatru din tara si strainatate, am negociat la sange cu fiecare companie in parte. M-am zbatut pentru fiecare leu. Pot dovedi totul cu emailuri, contracte, negocieri.

Nicio trupa participanta la festival nu a fost comisionata. Fata de suma negociata, considerabil mai mica decat suma initial ceruta, primaria si teatrul nu au platit un leu in plus. Desi colaboratorul meu, neangajat al teatrului, a purtat aceste negocieri, nu a comisionat cu niciun leu. Totul se poate verifica. Unde e reaua credinta aici?

 

Initial festivalul nu a primit unda verde din partea viceprimarului. Mi s-a spus, cat se poate de clar NU. Nu pentru ca festivalul nu ar fi fost bun ci pentru ca nu trebuia facut sub mandatul administratiei Stavarache. Mi s-a spus cat se poate de clar, nu anul asta, pentru ca la anul e campanie si acum nu ne foloseste noua. Imi asum 100% toate afirmatiile facute. Desi de viceprimar ma leaga o relatie de amicitie, am considerat ca proiectul este mai important decat jocul lor politic. Asadar m-am prezentat in fata domnului Stavarache (a doua oara de la conferinta de presa prilejuita de investitura mea ca manager al teatrului) i-am expus proiectul, beneficiile, si bugetul. Mi-a cerut timp de ragaz pentru a analiza, pentru a vedea daca exista resursele necesare, mi-a promis un raspuns.

2 zile mai tarziu m-a chemat mi-a spus ca sustine evenimentul, ca a gasit resursele necesare si ca pot conta pe sprijinul dumnealui.

 

Am pornit la drum cu un buget de 3 240 000 de lei, din care finantarea de la primarie trebuia sa fie de 1 500 000 de lei, diferenta urmand a fi acoperita din surse variabile: alte finantari nerambursabile (in speta Ministerul Culturii), sponsorizari, incasari din bilete.

 

Pe baza proiectului depus la primarie s-a organizat o sedinta de Consiliu Local in care a fost aprobat cu unanimitate de voturi festivalul. Fara buget, desi bugetul se stia deja. In acel moment am demarat, cu toate companiile cu care negociasem si care isi dadusera acordul de principiu, toate formele contractuale pentru a confirma si bloca datele. Repet, am facut asta doar dupa aprobarea in sedinta de consiliul local a evenimentului.

 

Din pacate insa cam la asta s-a rezumat colaborarea cu consiliul local, din acest moment incepand sincopele. Din nou fac precizarea ca am intalnit in consiliul local si oamenii de cuvant, care au facut tot posibilul sa sprijine evenimentul si sa onoreze cuvantul dat. Din pacate, mediocrii si smecherii dicteaza, si asta s-a vazut.

 

Am tot asteptat (si solicitat) sedinta de consiliu cu aprobarea bugetului. Aveam contracte in derulare, trebuia sa cumparam bilete de avion, blocasem datele companiilor din tara si strainatate. Nu incepusem promovarea, nu pusesem biletele in vanzare. Cum sa cheltuiesti ceva ce nu ai? Cum sa promovezi ceva despre care nu stii daca se va tine sau nu? Pe hartie totul bine si frumos, conturile goale insa. Cine a tergiversat? Cine a amanat la extrem? Cine a avut interesul sa saboteze proiectul din fasa? Eu pot doar presupune fara a avea certitudinea. Cred insa ca atata timp cat proiectul a fost o initiativa sustinuta de Stavarache, el nu trebuia sa se intample. Altele erau jocurile politice in consiliu, pentru altcineva se pregateau cartile. Din pacate cei din consiliul local nu si-au dat seama ca actionand asa isi bat joc de oras, isi bat joc de oameni, isi bat joc de mii de artisti din toata lumea. Nu le-a pasat, interesul propriu a fost mai presus decat al cetatenilor.

 

A venit si ziua aprobarii bugetului. Desi extrem de tarziu, cu 2 zile inainte de inceperea festivalului (asa ceva este de neimaginat pentru orice eveniment, daramite pentru un festival mamut) proiectul a fost blocat in consiliul local. In timp ce unele companii straine erau in drum spre Romania, in timp ce totul era pus in miscare, in timp ce se cheltuisera deja resurse venite de la sponsori si Ministerul Culturii (proiectul primise jumatate din fondul de rezerva al Ministerului Culturii – desi era un guvern PSD care a decis sa finanteze  actiunea unei administratii liberale. Factorul politic nu a contat, ci doar binele comunitatii) Consiliul Local Bacau a gasit necesar sa blocheze proiectul – cu 2 zile inainte si dupa ce anterior il aprobasera.

 

Ce ati fi facut in locul meu? Asta e punctul in care am gresit cel mai mult. Ca nu m-am retras. Trebuia ca in acel moment sa-mi depun demisia, sa las consiliu sa primeasca votul de blam al intregii comunitati artistice si sa imi vad de drum. Am ales insa sa stau si sa lupt. M-am dus din nou la domnul primar, i-am cerut sprijinul si a fost organizata o sedinta extraordinara de consiliu in urma careia bugetul a trecut. Doar pe hartie…

 

Raul deja fusese facut. Hotararea consiliului local a declansat panica, sponsorii incepusera deja sa solicite retragerea, nefiind convinsi ca evenimentul se va tine, publicul nu cumpara bilete (cum sa cumperi bilete la un festival despre care presa locala spune ca nu se tine). Aici se impune o paranteza – parte din presa locala a jubilat la momentul blocarii proiectului. Nominalizez Ziarul de Bacau, bloggerul Florin Popescu cunoscut drept aghiuta, bloggerul Kristofer. Dintre acestia fac precizarea ca domnul Florin Popescu mi-a cerut bani pentru a scrie de bine despre festival. Am refuzat, au inceput atacurile. Atacuri abjecte, nedemne de un reprezentant al presei, atacuri la nivel personal. Injurii si jigniri care cu greu pot fi reproduse. Am ajuns sa fiu terfelita dupa atatia ani de cariera de un neica nimeni, tocmai pentru ca nu am cedat santajului sau. A fost o campanie indreptata direct impotriva mea, rauvoitoare si plina de minciuni. O campanie al carei singur scop a fost sa ma distruga si sa distruga festivalul.

 

Festivalul incepuse, noi nu aveam banii, nu puteam onora contractele. Totul era in aer. Nevoia cea mai presanta era legata de biletele de avion – ele trebuiau deja achizionate, trupele trebuiau sa isi incaseze avansurile si noi nu aveam bani in cont. TEATRUL NU AVEA BANI IN CONT. Ba mai mult chiar, mi s-a spus clar de catre departamentul financiar contabil: teatrul nu face plati in avans (teatrul nu face plati decat dupa efectuarea prestatiei artistice) si procedura platii in euro de catre o institutie publica este dificila si nerecomandata.

 

Deoarece in acel moment singura entitate implicata in festival care avea o mica disponibilitate financiara era Asociatia Muze Colorate, co-producator al evenimentului am inceput platile. Disponibilitatea financiara se refera strict la banii incasati de asociatie ca si sponsorizare pentru festival. Perfect legal si transparent. Vreau sa fac si aici o precizare. Fiecare festival major din tara (voi nominaliza doar 2 respectiv Sibiul si Craiova) sunt organizate de catre teatre in parteneriat cu o asociatie sau fundatie care deruleaza parte din exercitiul financiar. Si asta tocmai pentru ca legislatia sponsorizarii din Romania este greoaie si restrictiva.  La Bacau am solicitat administratiei locale sa infiinteze o asociatie de utilitate publica, prin care sa desfasoare evenimente de gen. O asociatie transparenta, cu un consiliu director format din personalitatile orasului, cu acces tuturor celor interesati. Nu s-a intamplat asta nici pana astazi.

 

Asadar asociatia a inceput platile (atentie nu din bani publici ci din ce a incasat de la sponsori) plati reprezentand bilete de avion si avansuri. Din pacate insa resursele au fost limitate. Pentru a putea acoperi toate contractele in derulare asociatia a preluat platile catre companiile straine, plati constituite din 3 parti componente: onorariu, transport, cheltuieli de productie.

Ca sa fie lucrurile cat se poate de clare: teatrul primea bani de la primarie, teatrul platea mai departe asociatiei (asociatie care deja efectuase plati din resurse proprii si urma sa duca la bun sfarsit niste contracte) asociatia platea mai departe companiilor straine.  Totul fara niciun comision. REPET, FARA NICIUN COMISION.

 

Inca o precizare: ceea ce asociatia incasa pe prestatia din seara precedenta, ajungea in conturile asociatiei a doua zi. Cu banii respectivi asociatia platea biletele de avion emise de agentia de transport pentru trupele care urmau sa vina si din diferenta ramasa parte din onorariul trupei care performase.

 

PRECIZARE: TEATRUL NU A PLATIT DECAT ONORARIILE TRUPELOR SI NICI ACELEA INTEGRAL. Cheltuielile de transport si costurile de productie nu au fost achitate nici pana astazi. Tot ceea ce inseamna bilete de avion si achizitie de materiale (artificii, heliu) au fost platite de asociatie.

 O analiza bugetara pertinenta arata urmatoarele:

 

  • s-au incasat (atat de catre teatru si de catre asociatie niste sume din sponsorizari si finantari nerambursabile)
  • s-au incasat exclusiv de catre teatru bilete la spectacolele din festival
  • finantarea de la consiliul local (venita pentru programul complet) a fost insuficienta.

 

Asadar eram in pozitia de a face doar jumatate de festival (banii ar fi ajuns doar pentru prima saptamana) sau sa continuam sa lucram pe bugetul initial de 3 240 000, sa eficientizam vanzarea si sa acoperim deficitul. Deficit cauzat de doua lucruri principale:

 

  • lipsa vanzarilor de bilete in prima saptamana. Incasarile foarte mici (totul se poate verifica) au fost cauzate de lipsa de incredere a publicului ca un eveniment, anulat cu 2 zile inainte de incepere, se va tine totusi.
  • Achizitionarea biletelor de avion de pe o zi pe alta (la un pret de 3 sau chiar 4 ori mai mare decat daca ar fi fost achizitionate din timp).

 

DE CE AM FACUT ASTA? PENTRU CA CONSILIUL LOCAL A BLOCAT FINANTAREA EVENIMENTULUI CU 2 ZILE INAINTE DE INCEPEREA LUI SI A INCEPUT EFECTIV PLATILE LA 3 ZILE DUPA INCEPEREA LUI.

 

Este cat se poate de clar cazul companiei franceze Compagnie Off – spectacolul cu girafele, al carei onorariu a fost platit integral. Dar care, la rugamintea colaboratorului meu, si-au cumparat bilete din banii lor. Pentru ca teatrul nu avea bani in cont si pentru ca asociatia nu avea 24 000 de euro cat au costat bilete lor de avion. Atentie, vorbim de bani pe care acei oameni i-au dat din buzunar pentru a veni la Bacau, cu promisiune ca si-i vor recupera. Nu s-a intamplat asta nici pana astazi.

 

Au fost 16 zile de festival. Am reusit sa ducem la bun sfarsit, cu mici exceptii, tot ceea ce ne-am propus. Nu aduc in discutie reactia publicului, nu aduc in discutie laudele lumii teatrale, nu aduc in discutie beneficiile. Ci incerc sa sumarizez. Si acum cand tragem linie, dupa 16 zile de festival, am ramas cu un deficit bugetar, cu niste companii neplatite, cu bilete de avion neachitate.

 

TOTI BANII AU FOST FOLOSITI EXCLUSIV PENTRU FESTIVAL. NICI UN LEU NU A FOST CHELTUIT IN BENEFICIU PROPRIU. EU PERSONAL NU AM INCASAT NICIUN LEU CA SI DIRECTOR DE FESTIVAL. NICIUN COLABORATOR DE AL MEU NU A FOST PLATIT DIN FONDURI PUBLICE.  ASOCIATIA NU A LUAT NICIUN LEU COMISION. TOTI BANII INTRATI IN ASOCIATIE AU FOST CHELUITI DOAR PENTRU FESTIVAL. IN ACEST SENS AM PREZENTAT ADMINISTRATIEI LOCALE, RESPECTIV DOMNULUI VICEPRIMAR ABABEI UN DOSAR COMPLET CU TOATE FACTURILE, CONTRACTELE SI PLATILE EFECTUATE. ATATA DE ASOCIATIE CAT SI DE TEATRU. UN DOSAR DISPONIBIL PENTRU CONSULTARE PUBLICA PENTRU ORICINE INTERESAT. DECI UNDE LIPSA DE TRANSPARENTA? UNDE SUNT LUCRURILE ASCUNSE? UNDE ESTE FRAUDA?

 

Depasirea bugetului si necesitatea stringenta a stingerii datoriilor asumate ne-au determinat sa solicitam o suplimentare bugetara. Acelasi dute-vino cu consiliul local si administratia. Din nou acte justificative, din nou cereri, din nou explicatii. Trebuie spus ca e firesc sa arati documente si nu de asta ma plang. Ma plang ca atunci cand totul e clar ca lumina zilei, cand toata lumea spune da, e corect, lucrurile sunt blocate in continuare. Din pacate am fost victima razboiului politic, am fost victima luptei intestine din PNL si a razboiului pornit de domnul Stavarache cu fosta echipa. Un razboi purtat in toate birourile, un razboi cu mincuni, jocuri de culise, denunturi si calomnii carora eu le-am fost victima.

 

Tergiversarea situatiei m-a facut sa ma indrept din nou catre domnul Stavarache. Din nou s-a gasit solutia legala, s-a acordat o majorare in baza tuturor documentelor depuse. ATENTIE IN OCTOMBRIE – NOIEMBRIE TEATRUL A AVUT BANI PENTRU A STINGE TOATE DATORIILE. Suplimentarea bugetara a venit insa pe categoria productie si alte cheltuieli. Si de aici am intrat in jocul departamentului juridic din primarie care nici pana astazi nu a vrut sa defineasca termenul de alte cheltuieli. Directoarea economica a teatrului a refuzat sa faca plati fara viza departamentului juridic din primarie si AM DAT IN DECEMBRIE BANII INAPOI.

E POSIBIL ASA CEVA?

 

Toate actiunile noastre legale s-au izbit de opacitatea departamentului juridic si a consiliului local. FOARTE IMPORTANT: AU INCEPUT PROCESELE, SI AM CERUT, CONFORM CADRULUI LEGAL, REPREZENTARE JURIDICA SAU BUGET PENTRU ACHIZITIA DE SERVICII JURIDICE. NU L-AM PRIMIT CAT TIMP AM FOST EU DIRECTOARE! DIN NOU INTREB, E POSIBIL ASA CEVA? PROCESE CARE USOR AR FI PUTUT FI CASTIGATE, REPREZENTAND SOLICITARI NEINTEMEIATE, AU FOST PIERDUTE PENTRU CA NIMENI NU NE-A REPREZENTAT. NIMENI NU A REPREZENTAT TEATRUL – ASTA PENTRU CA CONSILIUL LOCAL S-A OPUS SI BIROUL JURIDIC DIN PRIMARIE A FOST INDIFERENT.

 

Am reluat toate procedurile in ianuarie, sperand ca odata cu noul buget totul se va rezolva. Tot ceea ce am cerut a fost sa ne gestionam corespunzator resursele alocate, resurse aprobate de catre consiliul local. Dar din nou aprobate pe hartie.

 

Am facut pasii legali sa iesim din aceasta situatie. Am mentinut un permanent contact cu companiile neplatite, am acceptat un proces de mediere, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa rezolv situatia. Timp in care mi s-au facut plangeri la toate instantele posibile (DNA, Parchet, ANI, avocatul poporului), am fost acuzata de frauda si de furt. Astazi cand scriu aceste randuri sunt acuzata de furt de 1 milion de euro? DIN NOU INTREB E POSIBIL ASA CEVA? N-AM LUAT UN LEU,  CUM E POSIBIL SA SE MINTA IN HALUL ASTA. JURNALISTUL SANTAJIST ISI DUCE LA CAPAT FIXATIA. DOAR CA EU M-AM SATURAT DE ATATA MIZERIE…

 

IN LOC DE CONCLUZII:

 

Astazi au ramas cateva companii cu onorarii nechitate si bilete de avion neplatite. Acum 2 saptamani am fost sunata de domnul consul Cristophe Pomez de la Ambasada Frantei care mi-a spus ca se pregateste o actiune de boicot international al Bacaului. Ca se vor face conferinte de presa internationale, ca Bacaul va fi pus pe lista neagra a destinatiilor culturale, ca personal se va asigura ca nicio companie franceza nu va mai performa vreodata in Bacau.

Aceeasi reactie din partea unui grup de companii din Germania.

Imediat m-am suit in masina, am solicitat o intalnire de urgenta la Bacau. Au fost prezenti domnul Barzu, domnul Ababei, doamna Nastase, domnul Padureanu, domnul Popoviciu, domnul Tiberiu Serban. A fost present si domnul Luchian, dar fara a interveni ci doar din pozitia de sustinator al Theaterstock, proiect pe care si l-a dorit. REPET, NU A INTERVENIT, CI DOAR A AFIRMAT CA, INDIFERENT DE REZULTATUL ALEGERILOR, EL VA SUSTINE ACEST PROIECT BUN PENTRU BACAU. Lucru pentru care ii multumesc.

 

Cu toata lumea intrunita am facut un conference call cu domnul Pomez. In felul asta, pentru a nu mai exista dubii, cei cu putere de decizie au auzit direct situatia.

Concluzia intregii intalniri: sunt solutii, se vor gasi, se va face plata legal. Totul se va rezolva in cateva zile. REALITATEA: NICI PANA AZI NICUN RASPUNS, CONSULUL A SUNAT DIN NOU, REPREZENTANTII ADMINISTRATIEI LOCALE NU MAI RASPUND LA TELEFON.

DIN NOU, CUM E POSIBIL ASA CEVA?

Bacaul sta pe un butoi cu pulbere. Am asteptat sa treaca alegerile pentru a nu putea fi acuzata din nou de joc politic. Dar astazi nu se mai poate. Trebuie sa stiti adevarul. Am fost mintita si amanata constant, am fost pacalita si ceea ce e mai grav e ca v-au mintit pe voi. Lor nu le pasa – si ce daca izbucneste un scandal international, si ce daca nu vom mai putea face nimic la Bacau. Noi nu mai suntem consilieri, ne doare-n cot de acest oras.

VREAU SA FIE CAT SE POATE DE CLAR. TOT CEEA CE AM SPUS IMI ASUM. CRED CA OPINIA PUBLICA TREBUIE SA STIE REALITATEA, CRED CA PANA LA URMA ADEVARUL VA IESI LA IVEALA.

 

PRECIZARI DE FINAL.

 

In baza discutiilor avute cu administratia locala, cu membrii ai consiliului local, am inceput organizarea celei de a doua editii Theaterstock care urma sa se desfasoare intre 30 iulie si 14 august. Ne-am facut treaba, am fost mai rigurosi in alcatuirea bugetului, am negociat si blocat cele mai importante companii din tara si strainatate. Pentru exemplificare va spun doar ca compania care deschide anul acesta jocurile olimpice de la Rio ar trebui sa deschida, printr-un show in premiera pentru Romania, festivalul Theaterstock.

De luni de zile sunt din nou dusa cu vorba – se face sigur festivalul, bazati-va pe noi. CULMEA E, CA DE DATA ASTA SUNT BANI. EXISTA ATAT PE FINANTAREA 350, CAT SI IN BUGETUL DE EVENIMENTE AL PRIMARIEI. BANI ALOCATI DE LA INCEPUTUL ANULUI. BANI CARE NU POT FI CHELTUITI DECAT CU O HOTARARE DE CONSILIU…CARE IAR NU VINE. IN PLUS DE ASTA TEATRUL A CASTIGAT UN PROIECT AFCN DE PE PRIMA POZITIE PE TARA. ASTAZI SUNTEM NEVOITI SA DAM BANII INAPOI PENTRU CA NU STIM DACA SE FACE SAU NU THEATERSTOCK.

 

IN PLUS DE ASTA, BACAUL, IN BAZA PROIECTULUI DE CANDIDATURA LA TITLUL DE CAPITALA CULTURALA EUROPEANA, A INTRAT INTR-UN PROGRAM FINANTAT DE MINISTERUL CULTURII INTITULAT ORASE EUROPENE. A intrat e mult spus, pentru ca desi am fost la intalnirea cu domnul ministru si consilierii dumnealui, desi domnul Birzu a stat doar 30 de minute urmand ca eu si consilierul meu, cei care am contribuit pro bono la redactarea proiectului, sa stabilim pasii concreti nimic nu s-a intamplat. Am plecat de acolo cu propunerea clara a Ministerului de a sustine Theaterstock. Tot ceea ce trebuia facut era o adresa formala din partea primariei. Inutil sa spun, ca dupa telefoane sucesive adresate primarului acum in functie, respectiv domnul Birzu, de catre reprezentantii minsterului, ca dupa telefoane si emailuri adresate mie si consilierului meu primaria nu a trimis nici pana astazi acea hartie. Din cate am inteles e blocata undeva intre biroul primarului si al viceprimarului.

DIN NOU INTREB, CUM E POSIBIL ASA CEVA?

 

 

 

11 Comentarii

  1. Cornelia Angelescu spune:

    Toata admiratia mea se indreapta catre Dna Anca Sigartau !!

  2. victor spune:

    Multumim Simata Doamna,adevarul va trimfa !A-ti facut un lucru extraordinar pentru Bacau.Felicitari !!!!!!

  3. Angela spune:

    Pacat. In alte orase se pot face astfel de activitati doar la noi nu! La activitatile organizate in cadrul Teatrului Bacovia, doamna Anca Sigartau urmarea fetisoarele copiilor, expresii potrivite pentru o piese noi. Era o sansa pentru copii nostri de a urca pe scena teatrului, de a juca, de a fi mici actori si de a se afirma.
    Sustin Anca Sigartau.

  4. ioana spune:

    Proiectul cu teatrul scolar a fost un fiasco! Actorii citeau mai prost si mai inexpresiv decat unii elevi, sala era ca o crasma din care se scosesera mesele si se pusesera pernute. Parte de muzicalitate nexam. Bani aruncati de pomana! Totul departa de teatru nu aducea oamenii catre acolo. Total neinspirat ca realizare proiectul!

  5. Grigoras Arthur spune:

    Multumim Doama ANCA SIGARTAU !

  6. Madalina spune:

    M-am saturat de incul?ii astia ale?i ?i de jocurile politice care se baga peste tot,oricum cei din prim?rie nu au nici o treaba cu arta,cu teatru,ptr ei cultura e un cuvânt care rimeaz? cu agricultura.Si mai vor sa fie capitala europeana?!niciodat? nu se va întâmpla ?sta, bac?ul nu a dep??it stadiul de târg.

  7. vasile isac spune:

    Orasul Bacau e putred pana in maduva iar politicienii care s au succedat de a lungul timpului in administratia locala sunt vinovati 100%. Sunt ucigasii unui oras cu potential imens, sunt pietrele de moara care trag la fund cu din ce in ce mai multa putere ceea ce a mai ramas din el. O piata Greve ar trebui sa existe in Bacau, sa vedem capete cazand. Ii avertizez sa se fereasca de mania concetatenilor. Rabdarea noastra a ajuns la limite.

  8. Genu Cambos spune:

    Mi se face scîrba! Teatrul bacauan a ajuns de cea mai joasa speta!
    Pe vremuri, parintii mei, au lucrat în teatrul asta, mama mea Lori
    Cambos, pîna la moarte si, tatal meu Vasile Cambos, pîna la pensie!
    O cabina purta numele mamei mele, dar, în momentul cînd, s-a hotarît
    Desfiintarea ei, am mirosit ca ceva rau se întîmpla! si, era un teatru
    respectat, de provincie, dar nu mediocru! E adevarat ca intre actori,
    se poarta lupte din cauza Egoului fiecaruia, dar, pe vremea mea lupta
    se ducea cu cenzura! Astazi vad, ca politicienii sînt cei care tin frîiele in
    mîna si nu stiu cum sa mai strice! RUSINE! RUSINE! RUSINE!
    O sa fac tot posibilul, sa afle lumea! si sa ne arate cu degetul!
    Cu mult dispret,
    Genu Cambos fost Bacauan-Israel

  9. Dorina Giura spune:

    Este actual acest articol? Ca sa putem reactiona, trebuie sa intelegem despre cine vorbim? Cine e dl Barzu? Am vazut ca pe noul primar il cheama Cosmin Necula. El ar trebui sa scrie adresa catre Minister.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

aparate foto

Bogdanesti-Sfintirea Paraclisului