„Documentele Reeducarii“, de Mircea Stanescu. Marturii ale torturii si abrutizarii din inchisorile comuniste!

Astazi a iesit de la tipar „Documentele Reeducarii“-volumul 1, carte semnata de Mircea Stanescu (foto), doctor in filosofie, specialist in

Imaginea de pe coperta este preluata din albumul „Icoana noilor martiri ai Pamantului Romanesc“, de la Manastirea Diaconesti (Agas-Bacau)

probleme de istorie contemporana si autor al trilogiei „Reeducarea in Romania comunista“. Lucrarea a fost scoasa la Editura Vicovia din Bacau, cu sprijinul Asociatiei Memoria si Istoria Comunismului.

Cartea contine, in maniera academica, un studiu introductiv dar si documente, denunturi si declaratii date in fata organelor de represiune, obtinute din arhiva CNSAS, fosta a Securitatii, in ceea ce priveste grupurile Turcanu, a cadrelor din M.A.I si Valeriu Negulescu. „Termenul „reeducare este o vocabula a „limbii de lemn“, care are ca scop sa acopere o realitate teribila. Astfel, „reeducarea” de „tip Pitesti” a constat într-o tentativa a puterii comuniste de a-si transforma opozantii – reali sau presupusi – în aderenti. Experimentul a fost pus în practica în anii 1949-1952 la închisoarea din Pitesti si în alte cinci locuri de detentie, si are un precedent: reeducarea de la Suceava. Volumul de fata contine documente din Arhiva CNSAS (fosta a Securitatii) si este primul dintre cele doua proiectate sa grupeze marturii ale victimelor si relatari ale actorilor regimului comunist implicati în acea actiune“, afirma Mircea Stanescu (http://mircea-stanescu.blogspot com).

Care au fost metodele de tortura, de distrugere psihica a detinutilor politici, in marea lor majoritate acuzati de a fi avut un trecut legionar? Spre exemplu, dupa cum remarca autorul, caracteristica principala a reeducarii de tip Pitesti este aceea ca detinutii erau batuti crunt de colegii din detentie pentru a-si schimba convingerile.

„In afara de bataia sistematica, aplicata de detinutii din „comitetul de demascare“ si ajutoarele lor, detinutii erau constransi sa faca gimnastica fortata (culcari,

Eva Birtas

genoflexiuni), sa stea zile si nopti in pozitii incomode. Erau torturati si umiliti in cele mai inedite feluri: li se punea tineta in cap, erau pusi sa sara ca broasca, sa frece ore in sir pardoseala, sa se tarasca pe jos, sa manance intr-un timp record si fara a se folosi de maini, sa-si manance fecalele, sa-si bea urina si ca metoda de lamurire, sa se bata intre ei“, arata autorul in acelasi studiu.

Universul concentrationar, reeducarea avea si componenta de demascare: interioara (unde trebuiau sa denunte atitudinile si actele care ar fi susceptibile a fi impotriva regimului comunist si a administratiei penitenciarelor) si exterioara, la care trebuiau sa declare toate informatiile care ar fi putut fi folositoare regimului : organizatii legionare, organizatii subversive, depozite de munitie si armament, gazde, persoane care inlesneau trecerea frontierei, activitati si legaturi ale Partidului National Taranesc dupa dizolvare, probleme de spionaj (in care intrau relatiile cu Occidentul), sabotaj economic, s.a. „Demascarea era considerata o favoare care se acorda detinutilor. Din acest motiv ea trebuia ceruta, fiind de fapt o „autodemascare“, cum altfel mai era numita si reprezenta semnul capitularii dusmanului in fata adevarului suprem al ideologiei“, remarca Mircea Stanescu. Autorul analizeaza efectele asupra psihismului uman: replierea eului in fata violentei

Eugen Turcanu

continue si a absurdului, dezintegrarea psihica, in care detinutul nu mai

Vladimir Mazurov

ajungea sa devina „omul nou“, ci doar o leguma, inaintea mortii.

„Metoda reeducarii s-a nascut in anii 1920, in Uniunea Sovietica. Inventatorul sau a fost un obscur pedagog, Anton Semionovici Makarenko, care luand ca reper principiile leniniste si-a intemeiat o noua pedagogie…A fost aplicata initial copiilor orfani vagabonzi,  metoda inventata de Makarenko a fost preluata de GPU, iar autorul noii metode, a devenit dintr-un obscur pedagog, adjunctul directorului Gulagului din Ucraina sovietica“.

Dar „reeducarea“ pare sa fie apanajul oricarui regim totalitar, in special a celui comunist! Pe vremea regimului Ceausescu, reeducarea avea componenta intimidarii, a influentarii pozitive, a destramarii anturajului, a izolarii individului si a neutralizarii activitatii.

Daca toate acestea nu dadeau rezultate se apela la internarea in spitale de psihiatrie. Cel care nu intelesese semnalele si avertizarile regimului era transformat intr-un dezechilibrat mental veritabil.

Atmosfera regimului penitenciarelor din Romania anilor 1949-1954 poate fi inteleasa doar daca sunt lecturate declaratiile si demascarile facute de detinutii tortionari, de angajatii sistemului penitenciar, pana la urma de

Ludo Czeller

persoanele private deja de libertate si ratiune, puse in fata unui alt proces.

Tudor Sepeanu

Lotul Eugen Turcanu a fost judecat la Tribunalul Militar din Bucuresti. „Toti acuzatii au fost condamnati la moarte pentru crime politice. Pe 17 decembrie 1954, la Penitenciarul Jilava au fost impuscati 16 dintre ei, cel de-al 17-lea fiind impuscat pe 22 iunie 1955. Tapii ispasitori ai reeducarii, membri ai administratiei inchisorilor-Tudor Sepeanu, Alexandru Dumitrescu, Gheorghe Sucigan, Constantin Avadani si Viorel Barbos au fost condamnati separat, intr-un alt proces, condamnarea lor avand rolul de a acoperi conducerea Partidului si Securitatii“, afirma Mircea Stanescu.

„Documentele Reeducarii“ este inca o carte importanta pe domeniul de nisa al cunoasterii

atrocitatilor regimului comunist din Romania in inchisori. Loc in care au fost ucisi mii de intelectuali, opozanti reali sau imaginari ai regimului impus de sovietici dupa Razboi. O lucrare care contine sute de marturii, culese cu grija, respectand inclusiv formularile, greselile gramaticale si terminologice ale brutelor care au efectuat reeducarea!

Cuprins: „Documentele Reeducarii“

Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg)

Studiu introductiv   5

Étude introductive      19

Nota asupra editiei      34

Lista documentelor     37

I. PROCESUL GRUPULUI TURCANU

Prezentarea documentului      41

II. PROCESUL GRUPULUI CADRELOR M.A.I.

Prezentarea documentelor      51

III. PROCESUL GRUPULUI VALERIU NEGULESCU

Prezentarea documentelor      423

INDICE DE NUME  533

ANEXA  561

Viorel Cucu-Editura Vicovia si Mircea Stanescu

 Mircea Stanescu (n. 1968) este absolvent al Facultatii de Filosofie a Universitatii Bucuresti (1994) si doctor al aceleiasi Universitati (1999). A facut stagii de cercetare în istorie contemporana si stiinte politice la Universitatea Toulouse le Mirail (1996), Institut d’Études Politiques (1999–2002) si Maison des Sciences de l’Homme din Paris (2002). În prezent este arhivist la Biroul de Arhive Contemporane al Arhivelor Nationale ale României. Este autorul trilogiei Reeducarea în România comunista (Polirom, 2010–2012) si al lucrarii The Reeducation Trials in communist Romania, 1952–1960 (East European Monographs, Columbia University Press, 2011).